Sursa: Statelova, E. (1879-1886), „Diplomația Principatului Bulgaria” Editura Univers Enciclopedic, București
Studiile de la care a pornit ideea construirii unui pod peste Dunăre și de a implementa o cale de comunicație Europa de Vest și Centrală și peninsula Balcanică încep la sfârșitul Războiului Crimeei (1853-1856). Construcția acestui pod peste un sector navigabil a fost gândită luând în calcul și construcția liniei de cale ferată. Imperiul Otoman, sub presiunea Austro-Ungariei, a colaborat la construcția liniei Viena-Belgrad-Sofia-Constantinopol.
La trei ani după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 prin care Bulgaria devenea autonomă și România independentă, în 1881 s-au stabilit contacte între Bulgaria și România și posibilitatea construirii unui pod.
Ideea părții române a venit în 1884 și reprezentă un pod construit între Svistov și Zimnicea. Prim-ministrul bulgar de la acea vreme, Petko Karavelov era rezervat deoarece nu era de acord cu rețeaua feroviară din Bulgaria și, prin acel proiect, blocau finanțele principatului. Această rezervare era rezultanta neîncrederii pe care acesta o avea în oferta românilor, mai ales pentru faptul că, în 1882 Bucureștiul a îndrumat traficul din Europa de Vest și Centrală către Constanța. În 1890, partea romană a inițiat o licitație în capitală pentru construirea unui pod. La licitație au participat Alexandru Marghiloman (ministru al lucrărilor publice), Duca (Director al căilor ferate), inginerul Silaghi și șapte companii printre care și Eifel. Compania care a câștigat a fost Fives Lille.
Dezvoltarea economică a Bulgariei, accelerată de altfel, de la începutul secolului XX-lea, a determinat o căutare de relații cu statele vestice, dar și cu alte țări avansate. Conflictele economice și politice dintre vecini au afectat negativ schimburile Bulgariei cu celelalte regiuni. Negocierile pentru pod încetiniseră și ele din cauza declarației de independență a Bulgariei și problemele legate de recunoaștere. România a recunosct independența Bulgariei în 1909. Discuțiile despre pod s-au reluat, însă poziția s-a schimbat fiind înlocuită cu Somovit și Corabia, oferta primită cu satisfacție de guvernul bulgar.
Discuțiile sunt suspendate temporar pe perioada Primului și celui de al Doilea Război Balcanic și pe perioada Primului Război Mondial. În 1920 încep discuțiile despre pod, de această dată lansate de Bulgaria și la care iau parte România, Grecia, Polonia, Iugoslavia și alte țări. Discuțiile au dus la o nouă amplasare a podului, respectiv Corabia-Ghighen.
Al Doilea Război Mondial suspendă iar discuțiile, dar sunt reluate imediat după conflagrație. Obiectivul era numit ,,889”. Partidul Comunist Bulgar și-a exprimat acordul cu condițiile oferite din partea guvernului sovietic pentru a construi acest pod între Giurgiu și Ruse, precum și încredințarea lucrărilor Ministerului Transporturilor din Uniunea Sovietica.
Astfel, podul a fost dat în folosință la 21 iunie 1954. În anii 2015-2016 s-au efectuat lucrări de reamenajare a accesului și reabilitare a podului în partea română.
