Sursa: Primăria Comunei Săpoca
Povestea parohiei Săpoca începe pe undeva în jurul anului 1526, atunci când oamenii de la munte plecați cu carele către Buzău, făceau popas aici pentru a schimba mărfuri cu locuitorii de la câmpie. Fiind tranzitată de tot felul de negustori, Săpoca a devenit un centru economic zonal important, iar până în anul 1930 a făcut parte din comuna Cernătești.
Începând cu anul 1932 a fost înființată parohia Săpoca. Cauzele înființării nu se cunosc, însă se crede că se datorează schimbărilor survenite la nivelul administrației de stat, dar și datorită faptului că satul Săpoca avea biserică, un cler permanent, un număr suficient de mare de enoriași și o unitate religioasă puternică.
Inițial a existat o biserică de lemn, un fel de schit. Din tradiția locală se știe că aceasta a ars și a fost înlocuită cu alta, tot din lemn, o donație a Mănăstirii ,,Sf. Nifon’’, datată din anul 1828, cu hramul ,,Sf. Nicolae’’. Postul de preot era vacant și suplinit de părintele pensionar, Ion Ionescu. La această biserică a fost adăugat un pridvor deschis de cărămidă, în fața căreia a fost amplasată clopotnița tot din lemn, ambele învelite cu tablă. În jurul bisericii se află și cimitirul.
Această biserică a servit ca locaş de cult până în anul 1965, când a fost dată în folosinţă o nouă biserică din zid, iar cea veche din lemn s-a închis. Din cauza degradării, atât biserica, dar şi clopotniţa au fost demolate în anul 1974.
Inițiativa construirii noii biserici a aparținut credincioșilor în frunte cu vrednicul preot Ștefan Ionescu. Biserca a fost așezată pe un boț de deal. Temelia noii biserici din zid și cărămidă s-a pus la 1955 și a fost târnoșită la 1965 de către P.S. Episcop Antim Angelescu. Cărămida pentru biserică s-a făcut de meșterii cărămidari din satul Ciuta și a fost arsă în cuptoare speciale în curtea bisericii. Terenul pe care este contruită biserica a fost donat de credincioși Unugureanu Tănase cu soția sa, Victoria, ce sunt trecuți la ctitori.
Este o biserică monumentală, cu hramul Sf. Voievozi, având formă de cruce cu trei turle, iar prin aşezarea ei poate fi văzută de departe, având o vedere panoramică ce cuprinde trei văi: a Buzăului, a Slănicului şi a Tisăului. Pictura în frescă a fost executată de pictorul Andrei Răileanu. Toate cheltuielile au fost suportate de credincioşii parohiei şi de alţi credincioşi din împrejurimi.
Din cauza morţii premature a părintelui Ştefan Ionescu, survenită în 1975, au mai rămas de executat unele lucrări de îmbunătăţire, duse la îndeplinire de preotul Iancu Nicolae, care a venit prin transfer de la parohia Ruşavăţ, în anul 1976. În acelaşi an, 1976, s-a închis pridvorul cu tâmplărie metalică, s-au pus jgheaburi şi burlane de scurgere a apei, s-a instalat paratrăznetul şi s-a vopsit tabla. În anul 1978 s-a electrificat biserica. În urma cutremurului din 1977, s-a refăcut pictura căzută sau crăpată şi s-a pictat pridvorul în tehnica tempera de către pictorul Tabacu Aurelian.
Clopotul bisericii era pus pe patru ţevi groase şi înalte şi a fost necesară construirea clopotniţei actuale în anul 1981, iar în anul 2010 s-a pus tablă ondulată pe toate laturile clopotniţei şi totodată s-a vopsit tabla de pe acoperiş. Costul materialelor şi manopera au fost suportate de Ghiţă Gheorghe din Mărăcineni, care a ajutat şi la strană, postul de cântăreţ fiind vacant, și parţial de Popa Sorin şi de preotul paroh Iancu Nicolae. Tot în anul 1981, s-a făcut o bordură cu gărduţ metalic pe aleea de la poartă până în faţa bisericii, pe ambele părţi şi s-a asfaltat această alee. Mai târziu, în 2012, Primăria Săpoca a înlocuit asfaltul cu dale aranjate frumos.