Sursa: Călător prin România
Palatul Elisabeta a fost construit intre anii 1935-1937 de catre Arhitectul Corneliu M. Marcu, intr-o combinatie de stil maur si brancovenesc. Castelul a fost conceput pentru Regina Elisabeta a Greciei, nascuta Principesa a Romaniei, prima fiica a Regelui Ferdinand I al Romaniei si a Reginei Maria a Romaniei, sora a Regelui Carol al II-lea al Romaniei si a avut ca sursa de inspiratie si Castelul Banloc.
El nu a fost destinat să găzduiască activități oficiale, ci să servească ca locuință Principesei reîntoarse în țară. Palatul nu a fost locuit prea mult de către fosta regină a Greciei, deoarece aceasta s-a retras la reședința ei de la țară, Castelul Banloc. După bombardarea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, a doua zi după evenimentele de la 23 august 1944, Regele Mihai I a cerut permisiunea mătușii sale de a-și muta curtea, temporar, în Palatul Elisabeta.
Intr-una din camerele de la etaj, in anul 1947, pe 30 decembrie, Regele Mihai a fost forțat să semneze un act nelegal de abdicare, actiune cunoscuta ca fiind ,,Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947”. In alta camera de la parter, vizitatorii pot vedea masa pe care a fost semnata declaratia de independență a României. Aceasta masă a fost găsită de iubitorii istoriei într-un anticariat, chiar înainde de a fi transformată în lemn de foc.
Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei Elisabeta până la naționalizarea lui în 1948. În prezent, palatul se află în proprietatea statului și este administrat de Regia Autonomă a Protocolului de Stat (RAAPPS). După revenirea definitivă în țară a Familiei Regale a României, petrecută în 1997 (la exact 50 de ani de la plecarea în exilul forțat), Palatul este folosit ca singura reședință oficială și locuință a Familiei Regale din București.