Sursa: Ioana Hîrlav
Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, cunoscut sub numele de Palatul CEC ramâne un simbol pentru arhitectura Micului Paris si un reper pentru identitatea Bucureştiului de acum si de altă dată. Constructia Palatului CEC a început in vara anului 1897, piatra de temelie a acestuia fiind pusă in prezenţa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, alaturi de alte personalităţi ale vremii – Dimitrie Sturza, Ion C. Brătianu, G. Cantacuzino şi alţi înalţi demnitari.
Construcţia clădirii s-a desfăşurat după planurile arhitectului elvețian cu studii la Paris, Paul Gottereau și sub supravegherea românului Ion Socolescu. Directorul de atunci al instituției spera într-o clădire monumentală, vrednică de progresul arhitecturii secolului al XIX-lea și de gradul de civilizație la care tindea România. Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul „Sfântul Ioan cel Mare”. Datând din secolul al XVI-lea, așezămintele au fost restaurate de Constantin Brâncoveanu în anii 1702 – 1703 pentru ca, apoi degradându-se să fie demolate în anul 1875. Actuala clădire a fost ridicată după demolarea primului sediu al Casei de Depuneri (ridicat la rândul lui în locul mânăstirii).
