Sursa: Călător prin România
Construcția a fost începută în anul 1910, din inițiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din orașul Constanța. Lucrările s-au încheiat în 1913. Inaugurarea a avut loc pe data de 31 mai 1913, în prezența familiei regale și a reprezentaților cultului musulman în România. Inițial s-a numit Moscheea Carol I, ulterior a fost redenumită Moscheea Mahmud al II-lea. Totuși, în prezent, credincioșii musulmani o numesc „Kral camisi” sau „Geamia Regelui”.
Construcția a fost realizată după planurile ing. Gogu Constantinescu, sub îndrumarea arhitectului Victor Ștefănescu, luând ca model Moscheea Konya din Anatolia, Turcia. Construcția este din piatră și cărămidă, exceptând cupola și minaretul care sunt din beton armat. Portalul principal este din piatră de Dobrogea, iar ușa de marmură neagră cu incrustații de bronz. Coloanele interioare sunt din marmură de Câmpulung (Mateiaș). Construcția a fost realizată în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale românești. Este prima clădire cu elemente de beton armat construită în România. Moscheea se ridică pe locul fostei Geamii Mahmudia din 1822. Minaretul, construit în stil maur, are înălțimea de 38 metri, iar scara interioară numără 140 de trepte până la locașul muezinului, de unde în trecut se anunța ora de rugăciune. Sala centrală a moscheii este o încăpere pătrată, cu latura de 14 metri.
Moscheea are o frumoasă pictură murală interioară. În interior adăpostește un faimos covor oriental, primit ca donație din partea Turciei. Acesta provine din insula Ada Kaleh și are o vechime de peste 200 de ani. Covorul impresionează prin mărimea sa (9 m x 16 m, în total 144 m²) și prin greutatea sa de peste 490 kg. Acest masiv covor, lucrat de mână în renumitul centru de artizanat Hereke, din Turcia, a fost proprietatea sultanului Abdul Hamid.
De jur imprejurul sau se putea observa o banda de culoare inchisa pe care erau inscrise cu litere arabe cele 99 de atribute ale lui Allah. Daca ne uitam pe partea drepata a mihrabului, o sa se vada minbarul sau locul in care imamul predica in zilele de vineri si cand este sarbatoare. . Loc sfant, in care nu are acces oricine, minbarul reprezinta calea lui Allah si apare sub forma unui balcon de lemn cu trepte. Numarul scarilor este intotdeauna impar si variaza in functie de marimea moscheii. Imamul isi tine predica asezat intotdeauna cu 2 trepte mai jos fata de treapta cea mai de sus a minbarului. Faianta care imbraca anumite protiuni din peretii salii a fost donata de statul turc in anul 1910 si este una foarte speciala, fiind destinata doar lacaselor de cult. Placile ceramice sunt colorata in nuante apropiate de cele ale tavanului si decorata cu motive florale asemanatoare.
