Sursa: Ministerul Apărării Naționale și Oficiul Național pentru Cultul Eroilor
Monumentul „Turtucaia” este legat de unul dintre cele mai dramatice episoade ale participării României la Primul Război Mondial: Bătălia de la Turtucaia, desfășurată în perioada 1-6 septembrie 1916.
Fortăreața Turtucaia, situată pe malul sudic al Dunării, în Cadrilater, avea rolul de a apăra frontiera sudică a României. Garnizoana română a fost atacată de trupe bulgare și germane, superioare numeric și bine coordonate. După câteva zile de lupte intense, sistemul de apărare a cedat. Pierderile au fost foarte mari: aproximativ 34.000 de militari români au fost morți, răniți sau luați prizonieri, iar înfrângerea a provocat un șoc puternic în opinia publică românească. În memoria colectivă, evenimentul a rămas cunoscut drept „dezastrul de la Turtucaia”, fiind prima mare înfrângere a armatei române în război.
Spre deosebire de multe monumente comemorative ridicate de autorități sau de comunități locale, Monumentul „Turtucaia” din Cimitirul Bellu are o origine profund personală. Monumentul a fost ridicat de avocatul Emil Ioachimovici, în memoria fiului său, locotenentul Victor Emil Ioachimovici (1887-1916), care a căzut în luptele de la Turtucaia.
Tatăl eroului a dorit ca monumentul să nu fie dedicat doar fiului său, ci tuturor militarilor români căzuți în acea bătălie. Astfel, o tragedie personală a fost transformată într-un gest de comemorare colectivă. Acest lucru face ca monumentul de la Bellu să reprezinte un caz aparte în peisajul memorial românesc, deoarece inițiativa aparține unei familii îndoliate, nu statului.
Monumentul a fost dezvelit la 13 octombrie 1929, în cadrul unei ceremonii comemorative organizate în sectorul militar al Cimitirului Bellu, în apropierea capelei. Ceremonia a avut loc într-o perioadă în care România încerca să construiască o memorie națională a Primului Război Mondial, prin monumente, ceremonii și manifestări comemorative.
Cu o înălţime de aproximativ șapte metri, opera este realizată din trei blocuri mari din piatră de Vraţa, aşezate pe o platformă din același material, în patru trepte. Partea dinspre apus a monumentului este mărginită de o balustradă din piatră. Pe partea dreaptă se află un basorelief din bronz pe care sunt gravate scenele asedierii fortăreței Turtucaia, moartea sublocotenentului Ioachimovici, salvarea celor două steaguri ale regimentelor 36 şi 74 Infanterie şi cuvintele: „Prin foc şi apă pentru ţară”. Inițial, în cele patru colţuri ale monumentului au fost amplasaţi patru sfincşi din bronz, care în prezent nu mai există. Pe frontispiciul monumentului sunt gravate cuvintele: „Eroului Victor Emil Ioachimovici mort pentru patrie la Turtucaia”.
Monumentul Turtucaia are o semnificație aparte în patrimoniul memorial istoric al Bucureștiului. Comemorează una dintre cele mai dramatice bătălii ale Armatei române din Primul Război Mondial. Totodată, este rezultatul unei inițiative private, născută din durerea unei familiii care și-a pierdut fiul pe front, dar reprezintă și un loc de reculegere colectivă pentru militarii români căzuți la Turtucaia. În acest fel, monumentul transformă o tragedie individuală într-un simbol al memoriei naționale.