Sursa: Călător prin România
Monumentul a fost ridicat la ordinul lui Carol I, in anul 1886. Acesta era compus dintr-un frumos obelisc, sculptat din marmura, care se termina cu un impunator vultur cu aripile deschise. La momentul in care a fost ridicat, la baza acestuia existau doua tunuri, care au fost folosite in Razboiul de Independenta.
Pentru a intelege importanta alegerii locului monumentului, este foarte important sa ne intoarcem in trecut, in momentul dinainte de inceperea Razboiului de Independenta. Începând cu 1876, la Calafat au fost construite mai multe baterii pe malul Dunării, care aveau rolul de a se opune forţelor turceşti de pe malul opus al fluviului, la Vidin. Fiecare baterie a primit nume sugestive din istoria României: Carol, Elisabeta, Mircea, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I, Independenţa II, Perseverenţa şi Basarabia.
Pe 15 mai 1877, Carol I a vizitat bateria care ii purta numele – Carol – în timpul inspecţiei pe care o avea la Calafat. Ajuns aici, a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. Turcii au răspuns cu foc de artilerie după a doua lovitură românească de tun. Istoricii notează că duelul a durat aproape o oră, iar la prima lovitură românească de tun, regele Carol a țipat în gura mare:
„Asta-i muzica ce-mi place!”.
La 9 ani de la eveniment, in anul 1886, regele Carol I avea sa se intoarca la Calafat pentru a ridica un monument pentru a aminti tuturor de lupta dintre baterii si de curajul soldatilor romani. Din pacate, monumentul are de suferit in anul 1917, atunci in trupele germane fura bateriile, cel mai probabil pentru a le folosi. La ani distanta, tunurile au fost inlocuite cu modele marca Fried Krupp Essen.