Sursa: Valentina Postelnicu, Popescu Ionaș
Monumentul Independenței și al reunirii Dobrogei cu România este situat pe promontoriul ce domină oraşul de la Porţile Deltei, colnicul Hora (azi Dealul Monumentului), unde se găsesc si ruinele cetatii Aegyssus.
Piatra de temelie a fost pusă de însuși domnitorul Carol I cu prilejul vizitei din 17-18 octombrie 1879 la Tulcea. Pe pergamentul depus la baza fundației s-a scris atunci:
Anul 1879, luna octombrie, în șaptesprezece zile, de către Alteța Sa Regală Carol I, Domnul României, s-a pus această piatră fundamental a monumentului erigiat în orașul Tulcea, pe muntele Horei, în amintirea anexării Dobrogei către România.
Execuția monumentului a fost încredințată sculptorului român George Vasilescu. Fondurile bănești necesare ridicării lucrării au provenit din colectă publică, prin grija „Ligii pentru propășirea Dobrogei” înființată în 1896 și condusă de Ioan Nenițescu și de arh. Grigore Tocilescu.
Monumentul a fost conceput sub forma unui obelisc de 22 m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal. Obeliscul a fost făcut din granit de Ravenna, pe el aflându-se stema României înconjurată de lauri, iar sub aceasta două plăci de bronz ce aminteau evenimentul în cinstea căruia s-a ridicat monumentul, precum și data la care urma să fie inaugurat. De-o parte și de alta a obeliscului, pe niște postamente semicirculare, au fost fixate alte două elemente sculpturale impresionante – un dorobanț cu arma pe umăr și cu o goarnă în mână, simbol al ostașilor români, iar în stânga un vultur, element principal al stemei Țării Românești, simbol al curajului și zborului spre înălțimi. Ambele s-au turnat la Veneția, din bronz, în atelierul lui Munaretti. Din cauza morții neașteptate, în noiembrie 1898, a sculptorului, monumentul a rămas neterminat. El a fost continuat, în următorii doi ani, conform planurilor lui G. Vasilescu de către sculptorul Constantin Bălăcescu. Astfel, în noiembrie 1899 statuia dorobanțului a fost adusă la Tulcea și instalată, iar în 1900 a sosit și efigia vulturului. Monumentul a fost inaugurat într-un cadru festiv, la 2 mai 1904, în prezența familiei regale. Primarul orașului, N. Comișani, s-a adresat atunci înalților oaspeți:
O dorință a Majestății Voastre a fost îndeplinită: falnicul Monument al reanexării Dobrogei s-a înălțat pe acea stâncă frumoasă desemnată de Majestatea Voastră. El va vorbi posterității de vitejia dorobanțului și a Marelui Căpitan, gloriosul nostru Rege […].
Distrus în timpul Primului Război Mondial de trupele de ocupaţie, monumentul va fi refăcut în 1935 prin grija arhitectului GT Ionescu, șeful serviciului tehnic al orașului, după macheta aflată la acea dată la Muzeul Militar din București. Din lipsa fondurilor băneşti, cele două elemente sculpturale – dorobanţul şi vulturul – nu au mai fost realizate.
Cu prilejul pregătirilor pentru sărbătorirea centenarului Independenţei de Stat a României încep şi lucrările de refacere a monumentului. Prin contribuţia tulcenilor şi a sculptorului Cristea Grosu, monumentul a fost realizat în forma iniţială și inaugurat la 9 mai 1977.