Sursa: Călător prin România
Monumentul eroilor romani omorati in gara de la Bartolomeu a fost dezvelit pe 7 iulie 1921. Momentul a fost unul solemn, iar dezvelirea a fost facuta in acordurile corului Banatului, dirijat de Ion Vidu. Monumentul se prezinta sub forma unui soclu care are in varf acvila reprezentata si pe stema Romaniei. Pe baza soclului regasim inscriptia:
,, Patria recunoscătoare scumpilor săi fii. Nu vărsați lacrimi pe mormintele eroilor ci mai curând slăviți-l în cântece, așa ca faima numelui lor să rămână un ecou în legenda veacurilor.”
Pentru a intelege importanta acestui monument uitat de catre romani, este important sa ne intoarcem in perioada 15-15 / 27-28 august, in 1916. Romania a intrat in razboi de partea Antantei, impotriva Puterilor Centrale. Peste 2 zile, trupele Armatei II române intră în Brașov. Peste o lună, din motive strategice, ofensiva românească se oprește în Transilvania și urmează retragerea. Între 24-25 septembrie/7–8 octombrie 1916, se desfășoară bătălia Brașovului. Amploarea luptei ii face pe soldatii armatei romane sa ramana fara munitie in fata unui inamic bine pregatit. Din motive tactice, armata noastra este obligata sa se retraga pe crestele Carpatilor.
Povestea incepe in Gara Bartolomeu, pe data de 10 octombrie. Capitanul Cristescu Sava impreuna cu jumatate de companie a ramas in urma pentru a permite retragerea. Ordinul a fost sa se desfasoare puscasi pe toata linia caii ferate, in fata unui hambar, cel mai probabil un depozit al garii. In acele momente, 250 de soldati, impreuna cu capitanul, aveau misiunea de a respinge, noaptea, atacul inamicului.
Neatentia, soarta sau destinul a facut ca prin flancul drept sa reuseasca sa treaca cativa soldati inamici si sa se ascunda in hambarul din spatele soldatilor romani impreuna cu doua mitraliere si grenade de mana. Lovitura decisiva a fost data in apropierea diminetii. Cele doua mitraliere au inceput sa traga din depozit, concomitent cu cate o grenada. Acest lucru a facut imposibila retragerea capitanului Cristescu Sava si a companiei.
In mai putin de 30 de minute toti cei 250 de soldati romani au fost macelariti. Niciunul nu a supravietuit ca sa povesteasca intamplarea. Toate relatarile au fost centralizate dupa lupta, din spusele soldatilor inamici. Acestia au afirmat ca niciun soldat roman nu avea cartuse pentru a lupta. O relatare, cel mai probabil scrisa in fuga inainte sa fie omorat, apartine unui plutonier care, pe o tabachera, a notat:
„Călătorule, du-te și spune spartanilor ca am murit aici, precum ordonase legile lor”.
G. Kiritescu citeaza un correspondent de razboi german care a fost martor la masacrul petrecut in gara:
„Compania moartă zace acum în țarina din marginea drumului. Om lângă om, stau acolo, așa cum au căzut în ziua luptei, sub focul năprasnic al mitralierelor, cu expresia celei mai grozave spaime pe fețele lor galbene ca ceara și cu mâinile întinse, ca și cum ar fi vrut să se apere de năpasta ce-si întindea ghearele spre ei (…) Poate că chiar mâine se va pune în acest loc o cruce făcută din scândură, cu inscripția: «aci se odihnește o companie românească»”.