Sursa: extras din istoria morii, realizat de familie
Aflată în Patrimoniul Național, ca monument istoric de clasa B, la categoria mori din perioada 1900, moara familiei Palcău este localizată în Județul Buzău, Comuna Scorțoasa, Sat Dâlma, Depresiunea Policiori, Subcarpații de Curbură.
Povestea începe in anul 1910 când, Cosma Palcău, morarul satului Negoșina, ce se trăgea dintr-o familie de cioplitori în piatră și rotari, decide să mute moara în satul Dâlma, moară alcatuită din două pietre învelite în cremene, acționate printr-o curea de transmisie de un motor termic, marca TN-Timpuri Noi. În anul 1930 Cosma Palcău schimbă motorul TN cu unul de origine englezească, marca Orizont, adus de echipele belgiene ce realizau, pe Valea Buzaului, eploatări de petrol de mică adâncime.
La începutul anului 1940, fiului lui, Nicolae Palcău, născut la data de 04 ianuarie1912, pleacă la București să urmeze cursurile de instruire a motoarelor termice, cursuri ce erau organizate de Societatea Anonimă Română de Comerț București, reprezentanți generali și depozitari ai renumitelor fabrici: Ateliere Căilor Ferate Ungare (Budapesta), Massey-Harris Co.Ltd,Toronto Canada, The National Gas Engine Co.Ltd. Asthon-under-Lyne (Anglia), Deutsche Kraftpflug – Ges.m. b. H. Berlin, Marchnegger u. Eisengiesserei A. G. Marchegg (Austria), Ganz&Co.-Danubius A. Budapesta,Woerner & Co.Budapesta, Fitchtel & Sachs,Schweinlurt.
Dupa absolvirea cursurilor, se intoarce în satul natal, iar la data de 16 ianuarie1944 primește, ca foaie de zestre, din partea tatalui său, câteva terenuri arabile , 5 prăjini cămin de casă cu locuință și moara instalată pe aceste terenuri, având dreptul la jumătate parte din această moară cu motor. Până în anul 1957, Nicolae Palcău a folosit moara în tovărășie cu fratele său, Gică Palcău, până când, acesta din urmă decide să mute tot ansamblul morii în localitatea Botanu, un sat din apropiere.
La jumătatea anului 1958, Nicolae Palcău decide să-și facă propria moară și cumpără din satul Cănești, pentru suma de 5500 lei, un motor Nationl Gas Engien, de 16Hp, cu seria 27201, ce funcționa cu benzină și petrol, motor ce făcea parte dintr-o moară locală care luase foc. Tot în același an, cumpără din satul Beceni postamentul și două pietre învelite în cremene, angrenaje ce făceau parte tot dintr-o moară dezafectată. Sunt aduse în Dâlma și montate într-o clădire nouă, construită din bârne de lemn și zidită cu pământ de lut, amestecat cu paie, ca parte din ,,salba morilor de foc” de pe Valea Buzăului.
Pe data de 17 ianuarie 1962, cumpără de la Izele Iului, din comuna Sebeș, încă două pietre învelite în cremene, de origine sârbească, pentru a mai face o moară la granița comunelor Scorțoasa și Berca. S-a început construcția morii, dar primarul din acea perioadă a ordonat demolarea ei. În anul 1962 a venit colectivizarea, iar moara a fost închisă timp de doi ani, până în anul 1964, când, în urma amenințărilor din partea securității, Nicolae Palcău decide să dea drumul morii pentru a măcina porumbul și grâul sătenilor din localitățile învecinate.
Căruțele trase de boi veneau din Chilii, Cănești, Valea Verzii, Botanu, Viforâta, Târcov, Cozieni, moara fiind unica lor sursă de aprovizionare cu mălai și făină. Uneori, trebuiau să înnopteze la moară și curtea morii răsuna de zgomotul motorului ce se auzea din satele vecine, de veselia oamenilor și de poveștile depănate. Aprovizionarea cu combustibil se făcea de la Buzău, cu căruța cu boi, o dată pe lună, traseul fiind permanent schimbat, în funcție de nivelul apei râului Buzău, când prin albie, când pe podul de la Mărăcineni.
Între anii 1964-1989 moara a funcționat continuu, urmând ca în anul 1991 să fie scoasă autorizația de funcționare pe persoană fizică independentă. În anul 2000 moara își închide porțile, fiind pusă în conservare.