Sursa – Călător prin România
Manastirea Ratesti este unul dintre cele mai vechi lacase de cult de pe raza judetului Buzau. Prima atestare documentara a Schitului Ratesti dateaza de pe 6 mai 1634, atunci cand un monah local pe numele sau Sofronie de la Gomoiesti dona asezarii monahale cateva parcele de pamant. Un alt document aminteste de Schitul Ratesti si pe 21 ianuarie 1652. In acest document mai multi barbati, calugari in schit, dau marturie despre faptul ca mosia Ratesti si terenurile aferente apartin lui Dragomir Capitanu.
Potrivit documentelor, in anul 1752, locasul monahal din Ratesti va ajunge parasit, fie din pricina unor greutati ale vremii, fie din pricina lipsei de monahi. In anul 1760, schitul este reinfiintat, ca urmare a donatiei facute de boierii Scarlat si Alexandru Hrisoscobu, de asta data, schitul primind o obste de maici care vor intreprinde o ampla activitate religioasa.
Biserica noua, cea din prezent, a fost executata in anul 1844, toate lucrarile fiind realizate cu atenta grija a episcopului Chesarie Capatana al Buzaului. Aceasta o sa poarte doua hramuri – Sfantul Mare Mucenic Dimitrie si Sfanta Treime.
Din punct de vedere architectonic, biserica imbina armonios arhitectura bisericeasca autohtona cu elemente neoclasice, are 30 de metri lungime, 15 metri latime si o inaltime de zece metri. Planul bisericii este triconic, avand un pronaos mare in partea vestica. Boltile bisericii sunt incununate cu trei turle construite din scandura: turla mare era octogonala, iar turlele mici sunt hexagonale. Naosul este delimitat de pronaos prin doua coloane masive care sustin o arcada a boltei. Toate ferestrele sunt prevazute cu grilaje metalice. Pardoseala bisericii era din scandura, iar acoperisul era din tabla alba.
Interiorul a fost imbracat in fresca intre anii 1843-1844, de catre renumitul pictor Nicolae Teodorescu, conducatorul Scolii de zugravi de la Episcopia Buzaului, ajutat de nepotul sau, Gheorghe Tattarescu, elev al Scolii. De la acesta din urma, din perioada cat a lucrat la Manastirea Ratesti, se mai pastreaza si azi, in Muzeul Episcopiei Buzaului, o icoana cu doua fete „Sfanta Treime” si „Iubirea lui Hristos”, precum si o alta, tot cu doua fete, ce reprezinta pe o fata pe „Sfintii 40 de Mucenici”, iar pe cealalta pe „Sfintii Dimitrie si Gheorghe”. Ca elemente de arta sculpturala biserica prezinta catapeteasma, iconostasul, strana arhiereasca, opere ale atelierului de sculptura de la Episcopia Buzaului.
In anul 1861, in Manastirea Ratesti s-a infiintat o Scoala pentru maici si pentru fetele sarace din comunele invecinate, infiintata si finantata de Preasfintitul Dionisie Romano. Astfel, in anul 1875, complexul monahal numara urmatoarele cladiri: scoala, biserica cea mare, clopotnita, arhondaricul, corpul cu 12 chilii si trapeza. In afara incintei, tot foarte aproape de manastire, se inalta arhondaricul, cu numai sapte camere, pentru primirea pelerinilor, daua case mici si o gospodarie pentru pasari.
In stanga bisericii celei mari a manastirii se afla o fantana, ridicata in anul 1911, de catre Fotinia Xenocrat. Aproape de fantana se afla cladirea muzeului, care adapostea colectia de arta veche bisericeasca a manastirii. Colectia a luat fiinta in anul 1975, fiind amenajata intr-o sala spatioasa, fosta trapeza a manastirii, pictata in anul 1859, de monahul Elisei de la Manastirea Ciolanu, astfel incat sala insasi constituie o adevarata expozitie de arta.
Referitor la colectia de carte veche bisericeasca expusa in sala muzeului, inca din anul 1878 aici existau in jur de 180 de volume de carte, intre care figurau cele ale Sfintilor Macarie Egipteanul, Teodor Studitul, Ioan Scararul, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, etc. In anul 1900, in colectie se aflau deja mai multe manuscrise, cel mai pretios fiind un Tretavanghel copiat in 1780, fost al Manastirii Butoiul, din judetul Dambovita.
Colectia de arta bisericeasca, infiintata in anul 1975, este compusa din icoane pe lemn si sticla, broderii artistice, obiecte de cult, carte veche (o raritate o constituie „Biblia poliglota”, format mare, tiparita la Paris, de Antonius Vitray, in anul 1629). Tot din colectie fac parte broderii in fir de aur si argint (bedernite, palitine, vesminte arhieresti: mantie, omofor), obiecte liturgice din argint (cruci, sfesnice, candele, catui, ripide, cadelnite), doua chistornice din piatra, obiecte sculptate in lemn, precum si unele pomelnice ctitoricesti, scrise pe lemn.
Din pictura lui Nicolae Teodorescu se mai pastreaza astazi doar catapeteasma. Octavian Teodorescu renoveaza pictura intre anii 1973-1974. Dupa cutremurul din 1977, tot edificiul s-a fisurat, drept pentru care, intre anii 1978-1979, pictura a fost din nou renovata.
Mânăstirea a fost grav afectată de alunecările de teren din mai 2014, maicile fiind evacuate, iar autorităție oprind alimentarea cu electricitate și gaz. Două săptămâni mai târziu, alte ploi au agravat situația, stăreția, numeroase chilii și drumul de legătură către mănăstire fiind inutilizabile, iar totalul pagubelor fiind estimat la circa 18 milioane de lei. În iulie, presa anunța că și biserica era în pericol să se prăbușească, insa acum cateva luni acest lucru s-a intamplat – turla mare s-a prabusit in interiorul manastirii.