Sursa: Călător prin România
Mânăstirea Corbii de Piatră (sau Manastirea Meriș, asa cum mai este cunoscuta) este un lăcaș sfânt, situat in satul Jgheaburi. Mănăstirea este un ansamblu rupestru ce datează din secolul XIV, care a fost reînființat în 1512 în perioada lui Neagoe Basarab. Initial, in cadrul Manastirii Corbi au fost aduse maici ca sa slujeasca, insa dupa doar trei ani, din cauza conditiilor grele de trai, sunt adusi calugari, iar maicutele sunt mutate la Manastirea Cornetu.
In prima jumatate a secolului XVIII-lea, manastirea devine Biserica de mir, deoarece foarte multi romani prigoniti din Jina Sibiului au venit si au colonizat aici. La începutul secolului următor, arhiereul Iosif de Sevasta decide să mărească sfântul lăcaș. Acesta dăltuiește în stâncă un pronaos de 5,5 metri pe 4,5 metri cu intrare spre nord, în naos. Tot atunci unește cele două altare din care se naște noua sfântă masă.
In prezent, lacasul se afla intr-un stadiu avansat de degradare, insa este important sa amintim atat constructia fascinanta, dar si patrimoniul interior. Biserica, trapeza mănăstirii și sala de mese sunt săpate în stâncă înaltă de 30 metri și lungă de 14,5. Tot în interiorul stâncii a existat un spațiu special dedicat lui Neagoe Basarab. Spațiul servea drept tribunal în aer liber pentru judecățile publice. Existenta a doua altare in interior este cel putin interesanta. Motivul existentei celor doua mese este acela ca in interior nu se faceau diferente mari intre cultul ortodox si cel catolic sau cel putin asa umbla vestea din generatie in generatie. Oamenii se rugau la acelasi Dumnezeu, sub acelasi acoperis, in camera diferite. Totusi, aspectul bizantin al altarelor infirmă această supoziție și estimează vechimea construcției undeva în primul mileniu al erei creștine.
Probabil cea mai veche pictură murală de pe teritoriul României, Manastirea ascunde o fresca originala, realizata in stil bizantin, care se crede ca este datata din secolul XIV-lea, insa exista motive care ne fac sa credem ca este mult mai veche.
