Sursa: Călător prin România
Manastirea Arnota isi are inceputul, conform cercetarilor arheologice, la 11 iulie 1636, atunci cand este mentionata pentru prima data in documente. Momentul marcheaza trecerea satului Bogdanesti in cadrul Manastirii de catre Matei Basarab. Cercetarile arheologice care au fost realizate in 1974 scot la iveala faptul ca biserica de astazi este construita peste alta din lemn, care dateaza din secolul XVI-lea si se crede ca ar fi ctitoria tatalui lui Matei Basarab, Danciu Vornicul. O alta ipoteza ne spune ca o parte din calugarii Manastirii Bistrita aleg sa paraseasca ansamblul monahal pentru a infiinta ceva al lor si pentru a-si petrece viata in sihastrie. Astfel, sfarsitul secolului XV-lea surpinde o sihastrie pe care, cronicile vremii, o numea ,,Sihastria Legamintele Leonului’’.
Biserica pe care o putem vedea azi poarta hramul ,,Sfintii Arhangheli Mihail si Gravil’’ si a fost ctitoria lui Matei Basarab in perioada 1633-1636, pe structura bisericii vechi din lemn. Motivul refacerii bisericii, de la structura de lemn la cea de zid, isi are originea in anul 1633. Matei Basarab, patronul Bisericii Ortodoxe, era urcat de putina vreme pe tronul Tarii Romanesti, iar turcii nu il voiau, motiv pentru care doreau sa fie ucis, iar capul sa-i fie dus sultanului la Constantinopol. Pentru o perioada este vanat de turci care il cauta la Cozia, Bistrita, pe culmile Muntilor Capatani si se apropiau de locul bisericii. Un arnaut, garda unui boier, ii cere hainele lui Matei Basarab, fac schimb de haine, il ascunde pe domnitor si iese in fata turcilor care-l omoara. Pentru ca arnautul s-a jertfit pentru domn, in cinstea acestuia, se va ridica noua biserica care va face parte din ansamblul monahal ce avea sa poarte numele de Manastirea Arnota.
Matei Basarab a dorit ca acest loc sa fie necropola familiei sale. Acest lucru explica de ce tatal domnitorului, Danciu Vornicul, se afla ingropat in pronaos. Tot acolo este inmormantat si domnitorul care moare pe 9 apriilie 1654. Initial este inmormantat in Biserica Domneasca din Targoviste, dar in anul 1658, domnitorul Mihnea al III-lea aduce osemintele fostului domnitor la Arnota.
Arhitectura bisericii, cea mai mică din vremea sa (11,7m x 7,20m), reprezintă totodată o interpretare simplificată a trinconcului Coziei. Naosul supraînălțat de turlă pe pandantivi, octogonală la exterior și la interior, este despărțit de pronaos printr-un zid, străbătut de o ușă în axul bisericii. Pronaosul, în formă de dreptunghi cu laturile lungi perpendiculare pe ax, este acoperit cu două calote pe pandantivi, despărțite printr-un arc. În tabloul votiv, biserica prezintă fațade tencuite în întregime, despărțite în două registre inegale printr-un brâu. Registrul inferior are săpate nișe dreptunghiulare cu colțurile rotunjite. În zilele noastre, după decapare, s-a constatat că registrul superior a fost și el împodobit cu nișe scurte cu marginea superioară în arc de cerc, despărțite unele de altele prin pilaștri. Ele au fost umplute și netezite ulterior, când fațadele bisericii au fost tencuite și date cu var. S-a constatat, de asemenea, că, la origine, altarul, naosul și pronaosul au avut un parament de cărămidă aparentă alternând cu benzi tencuite, spre deosebire de pridvorul, construit mai târziu, din zidărie obișnuită. Turla, după cum este reprezentată în tabloul votiv, așa cum este și astăzi, are un parament format din cărămizi aparent orizontale, alternând cu benzi tencuite, despărțite în dreptunghiuri prin grupuri de trei cărămizi puse pe lat. Usa bisericii este sculptata in lemn de castan si are o inscriptie in Limba Slavona. Pictura initiala, care inca se mai poate vedea pe peretii bisericii, are o valoare mare artistico-documentara. Ea a fost realizazta in 1644 de zugravul Stroe din Targoviste si cuprinde printre putinele portrete ale lui Matei Basarab.
Din momentul aducerii domnitorului aici, putine informatii se mai cunosc. Cercetarile din teren ne ofera informatii abia la jumatatea secolului al XIX-lea, atunci cand cladirile din jurul bisericii se aflau in ruina. Barbu Stirbey, in 1852-1856, dispune demolarea ruinelor si refacerea lor la o forma cat mai apropiata de realitate. Arhitect este elvetianul Johann Schlatter. Se pastreaza din structura originala doar latura sudica, cea vestica fiind inchisoare politica pentru o buna perioada. Serios avariata, aceasta latura a fost demolata in a doua jumatate a secolului al XX-lea si este inlocuita in 2001 cu noi chilii.