Sursa: Casa Capsa (text) și Călător prin România (foto)
Situat pe Calea Victoriei, la intersectia cu strada Edgar Quinet, in apropiere de Cercul Militar National, imobilul are rol multiplu: hotel, cofetarie, cafenea si restaurant. Este locul cu cele mai multe povesti din Bucuresti, iar in perioada sa de glorie a fost cea mai mare firma de restaurante si cofetarii romanesti, vestita in toate orasele Europei.
Pentru a intelege istoria acestui imobil este important sa ne intoarcem in trecut, la sfarsitul secolului XVII-lea. Pe locul in care astazi se afla hotelul, erau casele si curtea boierului Radu Slatineanu. In 1830, fostul bucatar al domnului Grigore IV Ghica, italianul Eronimo Momolo, a cumparat casele si, in sala de jos, a deschis un restaurant vestit pentru mancarurile italo-orientale. In anul 1836, deasupra restaurantului, a deschis o sala de bal unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitala. Aceasta sala purta numele de ,,Sala Momolo’’.
Cladirea a fost cumparata in 1868 de catre Constantin si Grigore Capsa. Aici, ei au deschis o cofetarie careia i-au dat numele ,,La doi frati, Constantin si Grigore Capsa’’. In 1876 Constantin s-a retras din aceasta asociere si a ramas doar Grigore, care a investit masiv in imobil. A construit pe fundatia existenta un hotel in anul 1886, iar apoi a transformat totul in Cafeneaua ,,Capsa’’, in 1891.
Capsa nu a fost doar despre Bucuresti. Succesul Casei Capsa a dus la deschiderea mai multor fabrici de ciocolata si bomboane, cu afaceri in Iasi, Sinaia si Bucuresti. In anul 1869, Casa Capsa a devenit furnizor al Curtii Domnesti, dar si al altor case regale precum cea a Serbiei si Bulgariei. Era locul in care burghezia vremii petrecea timp, unde se discuta politica, campanii de presa si cancanuri. Era si locul scriitorilor si devenise o traditie pentru ei sa vina la Capsa. Conform lui Virgil Carianopol, ca sa devina cineva scriitor, trebuia sa obtina botezul Capsei, care, la acea vreme, fara a fi o firma de literatura, era redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire. Anumiti scriitori aveau biroul (chiar daca inpropriu spus) aici. Ion Barbu era primul care venea la cafenea, in fiecare zi, in jurul orei 8:00 si petrecea cea mai mare parte a zilei acolo. Era urmat de personalitati precum: criticul Serban Cioculescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ionel si Pastorel Teodoreanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, Ion Minulescu si altii.
In timpul Primului Razboi Mondial, Casa Capsa devenise locul unde se instalase o trupa de ofiteri Bulgari. Dupa razboi, Casa Capsa si-a reluat destinatia, aceea de a fi un loc al intelectualitatii. In 1920, la invitatia regelui Ferdinand si a Reginei Maria, sosea in Bucuresti celebrul maresal francez Joseph Jacques Cesaire Joffre. Marele cofetar Grigore Capsa, furnizor al Casei Regale, a creat în cinstea maresalului o prajitura de ciocolata care sugera forma cilindrica a caschetelor militare franceze. Maresalul Joffre suferea de diabet, fapt pentru care maestrul cofetar cu studii la Paris a inventat o prajitura care putea fi consumata fara riscuri din partea oaspetelui. Prajitura a primit numele “Joffre” si a făcut inconjurul lumii, fiind preluata de bucataria franceza, din a carei traditie fusese inspirata.
Dupa moartea lui Grigore Capsa, celebra firma face anumite schimbari de ordin administrativ. Forma juridica s-a schimbat in ,,Comandita simpla’’, iar primul director a fost Albert Balen. Acesta a fost inlocuit de catre Rudolf Knapp si Stefan Capsa (nepotul lui Grigore), care au administrat totul pana la nationalizare (1948). Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea și specialitățile pe care le oferea au permis Casei Capșa să dețină mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale și neoficiale, al recepțiilor și meselor oficiale și particulare din București și din țară. Pentru a-și păstra prestigiul, Casa Capșa a folosit metode de preparare dintre cele mai înaintate pentru perioada respectivă, urmașii lui Grigore Capșa mergând regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetărie. După o analiză amănunțită ele erau introduse în fabricație, astfel că la Capșa apăreau mereu noutăți. Exista obiceiul, devenit o regulă respectată cu strictețe, ca în fiecare dimineață produsele de cofetărie din ziua precedentă să fie vândute la preț de cost personalului. Mulți lucrători au fost aduși de la Paris: Joseffe Cambasse, seful-bucatar Manchosse, sef-cofetar bombonier Georges Leroy (cel care a preparate pentru prima data la Bucuresti bomboanele ,,truffe’’), Lucien Bertola si Marius Cadillac.
De-a lungul timpului, Casa Capșa a fost frecventată de aproape toate personalitățile vremii, dar și de oaspeți din străinătate: ducele Nicolae al Serbiei cu suita, foștii suverani ai Serbiei Milan și Natalia Obrenovici, Raymond Poincaré, fostul președinte al Republicii Franceze, premierul grec Eleftherios Venizelos, diplomați, actori, scriitori, oameni de stat.
În 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria, cafeneaua redevenind un loc de întâlnire al scriitorilor și universitarilor. După 1990 a redevenit proprietate privată, vechiul nume i-a fost redat și a cunoscut o nouă restaurare.