Sursa: www.romaniancoins.org
Compania britanică „John Trevor Barclay and John Staniforth” a obținut în septembrie 1865 o concesiune pentru construcția căii ferate între București și Giurgiu. Contractul de închiriere, reînnoit de guvernul Ion Ghica în august 1866, a fost definitiv semnat în aprilie 1867. Alte rute pentru căile ferate au fost închiriate mai multor companii străine de consorții în 1868.
Pe 19 octombrie 1869 (31 octombrie nou stil), a fost inaugurată oficial calea ferată București-Giurgiu, prin plecarea primului tren din Gara Filaret din București. Ceremonia de investire a avut loc în prezența prim-ministrului. Din Gara Filart au plecat două garnituri spre Giurgiu; prima, denumită „Trenul de onoare Michaiu Bravu”, a fost condusă de sir John Trevor Barklay, și a doua, „Trenul Dunărea”, a fost condusă de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român. Vagoanele scurte (7-8 metri), aveau 3-5 compartimente cu uși care dădeau direct afară și erau iluminate cu ulei de rapiță. Instalațiile sanitare și de încălzire lipseau.
Această legătură feroviară avea o importanță, în principal, pentru transporturile de marfă, deoarece permitea transportul de produse agricole din interiorul țării către Dunăre și mai departe spre Marea Neagră.
Pe de altă parte, ea a servit la aprovizionarea capitalei românești cu produse finite importate. Principele Carol I al României a susținut construirea rapidă a unui pod peste Dunăre, pentru a realiza o legătură prin orașul Ruse (actualmente în Bulgaria) către Constantinopol; România se afla încă sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Totuși, din cauza interesului scăzut pentru acest proiect, planurile începute în 1870 au fost în curând abandonate. Noua reorganizare a Europei de Sud-Est stabilită la Congresul de la Berlin (1878) a dus la abandonarea proiectului pe o lungă perioadă de timp.
Trebuie menționat că aceasta cale ferată București-Giurgiu, a fost prima cale ferată a României din anii 1870 (după Unirea Principatelor Române până la Războiul de Independență România a fost cuprinsă din Valahia și din Moldova între munți și Prut – ultima fără Bucovina – încântat de austrieci – și din județele Cahul, Bolgrad și Izmail din sudul Basarabiei, revenit după războiul Crimeii). Dar aceasta nu a fost prima cale ferată pe teritoriul actual al României: calea ferată Oravița – Baziaș funcționa în Banat deja în 1854, iar calea ferată Constanța – Cernavodă a fost construită în Dobrogea în 1860.
