Aceasta a fost construită între anii 1926-1928 la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.
Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m.
Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.
În perioada regimului comunist, monumentul din Bucegi a fost în planul unor schimbări dramatice. Un primar obedient regimului a dorit să taie brațele Crucii, iar în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie, semnul universal al regimului totalitar comunist, însă crucea a rămas intact după cum o putem observa și astăzi.