Sursa: Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Zalău
Începuturile celui mai vechi liceu din Zalău și din județul Sălaj, își au rădăcinile în prima jumătate a secolului al XVII-lea: în anul 1646, la Zalău funcționa deja un gimnaziu reformat (calvinist). În decursul timpului, denumirea școlii s-a schimbat de mai multe ori: la început se numea Gimnaziul Evang. Reformat, apoi Colegiul Evang. Reformat. În anul 1903, când a fost construit actualul sediu principal cu trei nivele, a primit numele de Colegiul Reformat „Wesselényi”. Între 1953-1965, școala a purtat numele poetului Ady Endre, apoi s-a mai numit Liceu de Matematică-Fizică, Liceu Teoretic și din 2001 poartă denumirea de Colegiul Național „Silvania”.
În decursul existenței sale de peste trei secole, această școală a fost un important centru pentru cultura și învățământul din zonă și a păstrat această calitate și pentru secolul al XXI-lea. Odinioară, aici au studiat foarte multe personalități cunoscute, dintre care îi pomenim pe: poetul Ady Endre, exploratorul-călătorul și omul de știință Bíró Lajos, eminentul om politic Iuliu Maniu, fost prim ministru al României, Gyarmathi Sámuel – medic, lingvist și profesor distins, care o perioadă a predat și la colegiu.
Construite practic în decurs de o jumătate de secol, cele trei clădiri istorice care sunt și monumente de arhitectură nu prezintă un stil unitar, scrie în istoria colegiului. “Corpul B și corpul C se încadrează undeva între stilul clasicist sau mai degrabă neoclasic. Această arhitectura este solemnă, dar în același timp mult mai simplă și mai funcțională, rațională, decât barocul. Astfel, toate elementele corpului clădirilor care ies oarecum în relief dispar, iar fațadele devin impresionante prin unitatea lor și prin faptul că toate elementele ce le compun vor fi absolut în linie”.
Potrivit acestuia, Corpurile B și C au fost renovate de mai multe ori, dar ca structură și în unele elemente ale decorațiunilor exterioare, mai ales, se recunosc unele semnalmente ale clasicismului/neoclasicismului. Multe din elementele mai sus menționate încă se regăsesc în structura, decorațiile interioare și exterioare, precum și în ce privește materialul de construcție. S-a folosit în primul rând cărămidă și lemn, dar în structurile de rezistență au fost utilizate și grinzi de oțel să dea rezistență construcțiilor școlare la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În ceea ce privește corpul A, clădirea dinspre stradă cu trei nivele de suprafață și un nivel subteran, acesta a fost construit în stilul secesionist, la modă la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Decorațiunile exterioare în stil secesionist au fost concepute de către un alt arhitect Lechner Ödön (1845-1914).