Sursa: Paul Torac – proprietar colecție
Colecția Etnografică ,,Paul Torac’’ se află în satul Brodina din comuna omonimă, la numarul 445 și a fost realizată cu scopul de a arăta tuturor comorile etnografice ale trecutului. Fie că este vorba despre obiecte de artă populară, costume, țesături și podoabe, ele aparțin localnicilor de altădată din Brodina, reprezentănd o civilizație pe cale de dispariție. Ele reprezintă mărturii autentice despre viața de odinioară a locuitorilor satelor din zonă.
Colecția Etnografică ,,Paul Torac’’ își propune să aducă în fața turiștilor, obiecte de o inestimabila valoare , aparținând odăii bunicilor si străbunicilor din localitate, acestea fiind expuse în 3 încăperi dintr-o casă ce datează din anul 1918.
Prima cameră face referire la activitatea pe care o desfășurau femeile odinioară. Aici există un fel de poveste a firului de lână, de la tunderea oii și până la caierul de tors; era și o vorbă în trecut, „oaia ține casa“, fiindcă ea oferea și produsele alimentare (lapte, brânză, carne), dar și materialul de bază pentru confecționarea obiectelor cu care se înfrumuseța casa ori se lucra vestimentația. Tot aici există și ustensile de prelucrat lâna, vârtelniță, furcă de tors, rășchitori, un război de țesut, o ladă de zestre din 1903, câteva costume huțule.
A doua e o cameră a zestrei. Când zestrea ajungea la tavan, atunci fata era bună de măritat. Tot ea cosea și costumul mirelui. Aici sunt expuse scoarțe, covoare, costumul popular viu colorat al huțulilor, nelipsitele mărgele venețiene din portul femeilor, salbe, inele, o ladă de zestre a străbunicii și a fost realizat și un soi de arbore genealogic, fotografii cu oameni care au confecționat straiele sau ustensilele din colecția prezentă.
În a treia cameră sunt vase de care se foloseau în gospodărie, de la vasele în care țineau merindele pentru iarnă și până la cofițe, untărițe, linguri, polonice, apoi un obiect specific zonei –păscărița – cu care mergeau huțulii în noaptea de Înviere la biserică. Tot aici există ouă încondeiate în tehnici clasice (băi succesive în culoare) și până la cele mai noi (ceară în relief), de la cele lucrate de străbunica și până la exemplarele realizate sau inovate de mama ori de femeile din sat.