Cetatea Giurgiu – Municipiul Giurgiu

Sursa: www.audiotravelguide.ro

Conform scrierilor lui B.P. Hasdeu, cetatea Giurgiu ar fi fost ridicată de genovezi în secolul XIV-lea, la unul dintre principalele vaduri ale Dunării de Jos.  Se presupunea că numele cetății venea de la San Giorgio, patron al Genovei, însă această teorie a fost demontată în 1916 de către N.A. Constantinescu. În schimb, acesta a propus o variantă care spunea că numele cetății provenea de la un ,,întemeietor” de sat pe nume Jurj, Giurge sau Giurgiu.

Ceea ce avem însă sigur despre această cetate sunt informațiile din documentul Codex Latinus Parisinus care datează din secolul al XV-lea și unde apare sub denumirea de ,,Zorio” sau loc pustiu. Acest lucru sugerează, așa cum spun experții, că cetatea a fost distrusă în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân.  În anul 1420, cetatea a fost cucerită de Imperiul Otoman care deținea prin această victorie, controlul traficului dunărean.

Din cauza poziției strategice deținute de această cetate, orașul fortificat a fost intens atacat, mai ales că Giurgiu era un ,,cap de pod” spre capitala țării. Mihai Viteazu a reușit în anul 1595 să păstreze această cetate în patrimoniul Țării Românești, dar numai pentru doi ani, deoarece turcii au revenit, au refăcut, întărit și mărit cetatea, făcând din aceasta în 1599 să aibă o capacitate de zece mii de oameni față de trei sute cât avea la jumătatea secolului XV-lea.

Mihnea al III-lea a fost ultimul voievod român care a încercat recucerirea în septembrie 1659, însă s-a retras după un asediu de o lună din cauza înfrangerii aliaților săi din țară.

Această cetate și-a păstrat importanța chiar și în perioada 1768-1774, în timpul luptelor ruso-otomane când a avut rol de bastion de apărare. Cetatea a fost recucerită de ruși, dar printr-o înțelegere a revenit tot turcilor care au fortificat și au transformat-o în depozit de muniții.

Pe toată perioada războaielor ruso-austro-otomane, cetatea a fost continuu asediată. Giurgiu a fost retrocedat de către turci Țării Românești în 1829, dar nu înainte de a distruge complet fortificațiile și zidurile.