Sursa: Călător prin România
Aceasta catedrala este un lăcaș de cult orthodox, situat în zona peninsulară a orașului, mai jos de Piața Ovidiu, în fața clădirii Arhiepiscopiei Tomisului. , Edificiul domină prin arhitectura sa monumentală întreg spațiul falezei sudice a orașului.
Bazele catedralei au fost puse in 1883, pe 4 septembrie, atunci cand slujea mitropolitul Iosif Gheorghian. Sfințirea bisericii s-a făcut la 22 mai 1895 din cauza unor probleme cu pictura interioara. Demersurile pentru zugravirea bisericii au fost demarate in anul 1888, la trei ani dupa incheierea constructiei. Sarcina i-a fost acordata lui Demetrescu Mirea, un pictor celebru al vremii. Opera creatoare a artistului avea sa schimbe nu doar infatisarea lacasului, ci si istoria acestuia. In locul picturii traditionale bizantine, Mirea, un pictor cu viziune inovatoare, a preferat stilul realist, atribuindu-le sfintilor chipuri ale unor personalitati din viata de zi cu zi a Constantei. Acest fapt a atras dupa sine un scandal de proportii. Reprezentantii Bisericii Ortodoxe au fost socati de lucrarea artistului. Acestia au refuzat sa organizeze slujba de sfintire a catedralei si au solicitat schimbarea de urgenta a picturii. Planul acestei cladiri ii apartin arhitectului Alexandru Orascu, iar arhitectul diriginte al lucrarilor a fost Carol Benesch. Antreprenorul lucrărilor a fost Henri Guaracino.
Catedrala este o lucrare in stil neobizantin, vechea arhitectura din Tara Romaneasca, din caramida presată, care se impune prin monumentalitatea fatadei si prin inaltul turn de 35 m. Pictura este refăcută in 1959-1961, de către Gheorghe Popescu si Niculina Dona- Delavrancea, frescele fiind redate în factura neobizantină, cu o coloratură românească. Pictura, realizata in stil neobizantin cu decoratiuni si motive romanesti, are o frumusete deosebita si ofera Catedralei statutul de monument de arta, pe langa cel de monument arhitectonic. De remarcat sunt cele doua fresce care „troneaza” la intrarea in Catedrala si care infatiseaza in detaliu Raiul si Iadul. Sculptura este bine reprezentată la catapeteasma și strane, ca și la candelabre, policandre și sfeșnice (aliaj metalic din bronz cu alama) proiectate de Ion Mincu și lucrate la Paris, în atelierele casei André Dorea.
Pana in anul 1925 biserica a servit drept biserica parohiala, iar in perioada 1925-1950 a fost folosita ca biserica episcopala a Episcopiei Tomisului. Din cauza bombardamentelor sovietice, in august 1941, altarul, catapesteasma cu icoanele si pictura au fost grav avariate, iar o parte distruse. Catedrala a fost reconstruită după război și a fost resfințită la 14 ianuarie 1951 de către patriarhul Justinian Marina, impreuna cu episcopal Chesarie Paunescu al Dunarii de Jos.
In decembrie 2001, Catedrala Sfintii Petru si Pavel a fost declarata biserica arhiepiscopala cu caracter manastiresc. De atunci, slujbele sunt oficiate de doua ori pe zi, dimineata si seara, de calugari care locuiesc in Palatul Arhiepiscopal aflat langa catedrala.
Foarte frumos, si foarte speciala catedrala!