Sursa: Călător prin România
Lucrările de specialitate consemnează că biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Municipiul Giurgiu a fost construită între anii 1840-1852, pe locul unde a existat un vechi lăcaș de cult ȋngropat sub pământ, construit ȋn 1802, ȋn vremea stăpânirii turcești, stăpânire care nu permitea construirea de biserici creștine la suprafață dar care nu a putut opri râvna credincioșilor către Dumnezeu.
Catedrala este cea mai mare biserică din Giurgiu și este construită după un plan de tip bazilical, cu turle pe naos și pridvor, fiind zidită din cărămidă arsă cu mortar de var, pe o temelie de piatră. Piatra folosită la temelia bisericii a fost luată din zidurile vechii cetăți a Giurgiului, după cum aflăm dintr-o aprobare dată de generalul Kiseleff în anul 1832. Pictura inițiala ce împodobea pereții vechii biserici a fost executată în ulei de către pictorul Nicolae Pitaru, în maniera școlii decadente de după Gheorghe Tattarescu. Același pictor realizează și catapeteasma bisericii, în stil baroc, cu pictură în ulei. Această catapeteasmă se desfășura la început pe toată lățimea lăcașului de cult, acoperind cele trei abside și avea în componență douăsprezece icoane mari. Ea a suferit unele modificări în vara anului 1948, reducându-i-se dimensiunile la cele existente astăzi.
Construcție mareață, ce poartă în sine specificul arhitecturii bizantine, caracterizat de linii drepte și arce de cerc rotunde, cu ziduri groase, stâlpi pătrați, ferestre mari și turle cu calote sferice, biserica păstrează încă aerul specific epocii în care s-a născut și este numită Catedrală ȋncă de la ridicare. Conform documentelor vechi din corespondența dintre Consulatul Rusiei de la Galați și Secretariatul de Stat al Țării Românești din anul 1856, bisericii cu hramul „ Adormirea Maicii Domnului” i se recunoaște acest statut. Corespondența celor două instituții privește donația văduvei generalului rus Soymonov, care a donat Catedralei icoana cu Sfânta Treime, în cinstea și spre pomenirea soțului ei și ai camarazilor acestuia căzuți pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc dintre anii 1853-1856. Deasemenea Condica dăruită în 1935 de către vrednicul de pomenire Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, este adresată „Bisericii parohiale – Catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Giurgiu, Județul Vlașca.”
Înfățișarea pe care o are astăzi Catedrala o datorăm arhitectului Penescu și inginerului Ciulei din București, proiectanți care au mai construit în Giurgiu ȋn 1935 halele din piața centrală și clădirea Tribunalului din parcul Alei. Ȋn aceeași perioadă se execută lucrări de reparație a clopotniței și de construire a casei parohiale, astăzi Magazinul de Obiecte Bisericești a Episcopiei Giurgiului. Pictura murală existentă astăzi, executată în tempera grasă, în stil neo-bizantin, a fost realizată de pictorul Nicolae Stoica între anii 1939-1959 și restaurată de către Drejoi Ion, ucenic al lui Nicolae Stoica în perioada 1989-2005.
Parohia Catedralei a deținut un patrimoniu foarte bogat de bunuri mobile și imobile ce s-au adunat în timp de la binecredincioșii creștini din țară și din străinătate, patrimoniu care a suferit ca și Catedrala, diferite schimbări de lungul timpului. Lăcaș de cult și de cultură, Catedrala constituie un nucleu al vieții culturale, găzduind corurile vocale „Cântarea Dunării” și „Lyra” sub conducerea maeștrilor Anghel Bărbulescu și Victor Karpis, coruri de excepție care au contribuit la solemnitatea și coloritul muzical al slujbelor. In present, Catedrala păstrează incă un loc important ȋn viața culturală, artistică și spirituală a orașului.
La data de 9 Aprilie 2006, biserica parohiala „Adormirea Maicii Domnului” devine Catedrală Episcopală, prin instalarea primului episcop de Giurgiu, în persoana Preasfințitului Dr. Ambrozie Meleacă. Sub arhipăstorirea Preasfințitului Ambrozie, Catedrala Episcopală intră într-un amplu proces de renovare și înfrumusețare, prin schimbarea pardoselii cu plăci de granit, învelirea Catedralei cu tablă de cupru și montarea unei moderne instalații de încălzire centrală. Cu desăvârșită grijă, lăcașul este deasemenea împodobit cu frumoase piese de mobilier sculptat, ferestrele sunt înlocuite cu unele noi de tip vitraliu și este amenejata o capelă mortuară.
Catedrala adăpostește moaștele unor mari sfinți, slăviți ȋn ȋntreaga lume ortodoxă: Sf. Ierarh Ambrozie, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Dionisie Areopagitul, Sf. Elefterie, Sf. Ecaterina și Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României, precum și părticele din moaștele Sf. Gherasim de la Iordan, Sf. Mc. Epictet și Astion, Sf. Trifon, Sf. Haralambie, Sf. Mc. Paraschevi, Sf. Prov, Tanar și Andronic.
Deși biserică de parohie, programul liturgic al Catedralei urmează tipicul mănăstirilor ortodoxe, cu săvârșirea Sfintei Liturghii ȋn fiecare zi precum și a tuturor celorlalte slujbe pentru credincioși, fiind un exemplu viu pentru slujirea liturgică specifică Ortodoxiei.
