Castelul Iulia Hașdeu – Câmpina

Sursa: Alexandra Gabriela Andrei

Castelul a fost construit între anii 1895 și 1896, în amintirea Iuliei Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, care a murit la 18 ani de tuberculoză. Castelul a fost construit pe baza informațiilor pe care B.P. Hașdeu le obținea de la fiica sa moartă, prin intermediul ședințelor de spiritism. Astfel, prima schiță a castelului a fost desenată de B.P. Hașdeu pe o filă a unui manuscris spiritist, care datează din 3 septembrie 1893.

Clădirea impunătoare a fost construită de arhitectul Toma Dobrescu, după planurile Iuliei Hașdeu, transmise tatălui prin spiritism. La construirea castelului a luat parte și constructorul Nicolae Angelescu. Confecțiile metalice, numeroase în castel, au fost realizate de F. Weigel, iar decorațiunile interioare au fost realizate de Ignat Silber. Castelul are mai multe săli, însă doar șase dintre acestea sunt vizitabile: salonul de primire al doamnei Iulia Hașdeu (soția scriitorului, care avea același nume cu fiica), sufrageria, templul castelului, biroul de lucru al lui B.P. Hașdeu, camera cu cale și camera obscură (unde aveau loc ședințe de spiritism).

În perioada Primului Război Mondial castelul este grav avariat. În perioada celui de-al doilea Război Mondial, castelul a fost transformat în cazarmă militară. În această perioadă există o altă relatare interesantă. Un soldat a fost pus de superiori să mute o statuie a lui Iisus Hristos (realizată de Raphael Casciani), care se află în interiorul castelului și acum. Deşi acesta pare a fi cel mai uşor exponat din muzeu, n-a putut fi clintit.

Legendele și relatările multor oameni transformă castelul într-o adevărată locație a groazei, un portal între lumea aceasta și cea a morților. Un ziarist ardelean – Teodor Olimpiu Albini – se hotărăște să testeze toate aceste legende. Acesta relatează că noaptea, dincolo de porțile Castelului, se aude tânăra talentată cum cântă la pian. Aceasă muzică este acompaniată de aplauzele tatălui și de strigăte de ,,bravo”. Acest lucru este confirmat și de către oamenii de la muzeu, care afirmă că sunt zile în care se aude pianul din interior cum cântă singur.

Interesul pentru castel l-a făcut pe ziarist și un coleg de-al lui să se cațere într-un copac din apropiere, pentru a vedea ce se întâmplă noaptea. Acesta afirmă că nu a văzut-o pe Iulia Hașdeu când a intrat în castel, dar a văzut-o când a iești pe terasa din stânga a castelului. Aceasta era îmbrăcată în rochie albă, avea flori de margarete în brațe și părul prins în coc cu o stea. A doua zi dimineață, oamenii de la curățenie au găsit câteva margarete în locul terasei și lângă gardul castelului.