Sursa: Călător prin România și Bucurestiul meu drag (foto)
Casa sau ce a mai ramas din ea, poate fi observata in Piata Romana din Bucuresti, la numarul 7. Aceasta i-a apartinul lui Ion Nanu-Muscel, un profesor de semiologie și clinică medicală timp de 30 de ani la Universitatea de medicină din București, doctor la Spitalul Filantropia si Coltea timp de 36 de ani, senator si presedinte al Societatii medicale a spitalelor din București și membru al Academiei de medicină din România.
Casa este construita cu foarte mult bun gust si savoir-faire, cu dragoste si migala, fiind decorata cu elemente care inrameaza stilurile Louis XV si Louis XVI. Elementele arhitecturale la care trebuie sa ne uitam sunt: peronul cu aspect monumental, treptele de marmura protejate de o copertina realizata la acelasi atelier de feronerie care a executat marea copertina in forma de scoica de la Palatul Cantacuzino din Bucuresti si care ne arata insertii de Art Nouveau, fațadele ritmate de pilaștri colosali, grupul statuar alcătuit din doi putti – doi amorași din ghips care susțin un scut baroc pe care se presupune că ar fi figurat monograma proprietarului, decorațiile de fațadă cu frunze de laur și ghirlande care încadrează câte un mănunchi de obiecte simbolice: o vioară, un arcuș, o tolbă cu săgeți. Lucarnele mansardei, executate din tabla de aramă care e o capodopera în sine. Interiorului cladirii I s-a atribuit aceeasi atentie ca si exteriorului. Casa avea tavane împodobite cu stucaturi (un tavan era casetat), o scară curbă de lemn cu balustradă din fier forjat si parchete din lemn prețios.
Pentru a intelege importanta casei ca si simbolistica in arhitectura si istoria orasului, este important sa calatorim in trecut, pe la 1898. In acel an, Primaria Bucuresti a scos la licitatie parcelele din Piata Lascar Catargiu (Romana). Primul lot in rond, langa Academia de Studii Economice de azi, masura 893,36 mp si i-a fost atribuita lui Sabba Stefanescu care, ajutat de arhitectul Oscar Maugsch, a construit intre 1902-1903 vila de pe colt. Licitatiile se reiau, iar o alta parcela de 903.68 mp ii este atribuita generalului Baicoianu si doamnei Schina care nu au respectat planul urbanistic de la acea vreme, motiv pentru care parcela a fost scoasa la licitatie.
Planul Urbanistic de la acea vreme purta denumirea de regulamentul de construire si a fost adoptat în 1896 pentru Bulevardul Colței caruia I se aplica și parcelelor din rond: retragere cu 4 m de la bulevard, gard metalic pe soclu de zid.
La licitatia de atunci au participat antreprenorii Wilhelm Bast, Frantz Bohacker, Leopold Schindl, W. Branck, Emil Lahovary, D.V. Donescu, M. Galita si doctorul Ion Nanu-Muscel. Acesta din urma a fost declarat la 11 iunie 1908, castigator al parcelei. Acesta a oferit 50.5 lei / mp si l-a invins pe M. Galita. Foarte important de mentionat este ca, anterior achizitionarii acelei parcele, doctorul a locuit pe G.C. Cantacuzino intr-o mica vila interbelica daramata acum 2 ani.
Despre Nanu-Muscel se cunosc foarte multe. El a fost nascut in familia lui Ghita Nanu si al Zoei Hristudor si a fost al treilea copil din cei 6. Si-a facut pregatirea academica la Paris in 1893 cand obtine si doctoratul. Bineinteles ca doctorul Ion Nanu-Muscel nu este cunoscut numai pentru activitatea de doctor sau om politic, ci si de savant. El este cel care a realizat primul antinevralgic romanesc acum 100 de ani, denumit Antinevralgicul Dr. Nanu Muscel.
Despre antinevralgicul Nanu Muscel stim ca era un remediu contra gripei, nevralgiilor si migrenei. Acest medicament se vindea in cutii originale si continea doua buline care aveau semnatura doctorului. Ele se vindeau in farmacii si ,,droguerii”.
Intervalul in care cladirea a fost realizata este undeva in anul 1909-1911, dar nu se stie exact din cauza lipsei autorizatiei de constructie. Cladirea a fost construita dupa planurile lui Ernest Doneaud, cel care a proiectat Palatul Culturii si Spitalul ,,Maternitatea’’ din Iasi, Palatul Cercului Militar National din Bucuresti, Monumentul ,,ultimul strajer al capitalei’’ si Hotel Palace din Baile Govora. La lista mare de lucrari arhitecturale se numara si casa familiei Coanda, a domnitei Rautoiu, a lui Alexandru Duca si cea a inginerului Stroescu.
Ion Nanu-Muscel a fost cel care s-a opus vehement construirii Palatului Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale, care nu respecta arhitectura vremii. Demersurile legale au fost initiate in 1922, iar in 1924 a inceput constructia impunatoarei cladiri dupa planurile lui Grigore Cerkez si Edmond van Saanen Algi. Doctorul a actionat in instanta construirea imobilului, a avut castig de cauza si a fost despagubit.
In anul 1928 Mathilda Nanu-Muscel, sotia doctorului, solicita construirea unui alt imobil, cu subsol, parter, doua etaje si mansarda, proiect ce avea sa fie realizat de catre arhitectul Ion D. Enescu si era destinate inchirierii pentru profesorii pensionari ai Scolii si studentilor. Totul avea sa se schimbe in anul 1947 atunci cand Academia Comerciala (viitoarea Academie de Studii Economice din Bucuresti) avea sa retrocedeze cele doua imobile prin expropiere, lucru avizat de catre Adunarea Deputatilor. Sotia, devenita intre timp vaduva, propune Ministerului Instructiunii Publice o donatie a cladiri, doar daca pastreaza ea uzufructul imobilelor pentru ea si fiul bolnav si o pensie de 22.000 lei. In cazul in care Academia urma sa se extinda, ea solicita un apartament. Cu toate că Ministerul acceptă inițial donația, proprietara tergiversează procedura de predare și închiriază Legației Poloniei la București un apartament din clădirea principală. Din motive birocratice și probabil financiare și politice, donația acceptată nu a putut să se realizeze.
Situatia cladirii in perioada comunista este putin cunoscuta. Anumiti istorici afirma ca aceasta ar fi fost locuita de profesorul Socrate Lalu, in timp ce alte date ar arata ca aceasta cladire a adapostit numeroase institutii.
In zilele noastre, cladirea este trecuta in proprietatea privata a unei entitati economice care dorea sa construiasca un bloc de sticla deasupra ei. Aflata in insolventa firma vinde cladirea Academiei de Studii Economice din Bucuresti in anul 2012. In prezent, cladirea se afla in reparatii, dar foarte multe elemente arhitecturale, inclusiv partea din spate a imobilului, au fost indepartate.
