Sursa: Primăria Municipiului Caracal
Casa a fost construita, cel mai probabil, de catre paharnicul Costache Jianu – tatal lui Iancu Jianu – pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Ansamblul monumental cuprinde casa, dependinţele casei şi bordeiul.
În această casă şi-a petrecut o parte a vieţii Iancu Jianu, o personalitate a istoriei Caracalului, provenit dintr-o familie de boieri mijlocii ai cărei membri au îndeplinit diferite funcţii atât pe lângă domnie, cât şi în administraţia locală a judeţului. Iancu Jianu a fost participant activ, cu gradul de căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu din anul 1821. În anul 1823 se retrage la conacul din marginea comunei Fălcoiu, stingându-se din viaţă la 14 decembrie 1842, la vârsta de 55 de ani.
Din punct de vedere arhitectural, casa este masiva si are forma unei cule boieresti. Aceasta are parter, etaj si o pivnita. Parterul are podeaua sub nivelul solului cu circa 20 de centimetri şi este format din trei camere de dimensiuni modeste, probabil bucătărie şi spaţii de depozitare a alimentelor. Intrarea principală are uşi masive de stejar cu balamale din fier lucrate manual de fierarii vremii. La etaj sunt trei camere de locuit şi un cerdac închis cu geam care este orientat spre nord, la fel cu intrarea principală a casei. Pivniţa este prevăzută cu creneluri în peretele dinspre sud şi ferestre mici, probabil folosite în cazul unui asediu.
În anul 1949 casa lui Iancu Jianu era încă locuită, ultimul propietar fiind Gică Dobruneanu, fiul lui Nae Dobruneanu şi al Zincăi, fiica lui Iancu Jianu. Un an mai târziu, casa începe să se deterioreze grav, mai întâi prăbuşindu-se partea de nord-vest. Astăzi, după reconstrucţia începută în iunie 1957, făcută după îndelungi studii şi variante de proiectare sub conducerea arhitectului R. Mariani, casa are trei intrări, din care una către pivniţă. Într-o fotografie a casei datând din anul 1928, se observă că accesul în casă se putea face pe patru intrări, dintre care una la etaj în partea de est a cerdacului, deservită de o scară exterioară din lemn.
Legendele spun că din preajma casei pleca un tunel de 400 m către partea de sud a oraşului şi un altul spre o altă casă a Jienilor, acestea fiind folosite pentru refugierea în cazul năvălirii turcilor ori atacurilor prin surprindere a poterelor care-l urmăreau pe haiducul Iancu Jianu.