Sursa: Călător prin România
Casa Jekelius reprezintă una dintre cele mai vechi clădiri din municipiul Brașov. Aceasta se numără printre puținele case care au supraviețuit incendiului din 1689.
Istoria casei a început în secolul al XVI-lea, clădirea fiind construită pe locul unei foste mănăstiri cisterciene. Aceasta a fost construită în mai multe etape, cu elemente renascentiste și baroce. Aceasta are pereți masivi, ferestre mici și puține decoruri exterioare. Zidurile sale sunt întărite de patru contraforturi, unul pe colțul clădirii și trei pe strada Michael Weiss. Structura și rezistența sa modernă pentru acea epocă au făcut ca aceasta să supraviețuiască marelui incendiu din 1689.
Casa începe să capete notorietate abia în anul 1848 atunci când Ferdinand Jekelius a înființat în interiorul ei farmacia ,,Zur Hoffnung” (La Speranța), la parter. Aceasta a fost a șaptea farmacie din oraș.
Oamenii din oraș au apreciat foarte mult această locație mai ales datorită modului în care proprietarul a aranjat interiorul. Cei care intrau în farmacie erau întâmpinați de un acvariu cu pești din cei mai diverși, motiv pentru care farmacia a căpătat denumirea de ,,Goldfischapotheke” (Farmacia ,,Peștele de aur”‘). Acvariul a putut fi văzut până la începutul secolului al XX-lea. Mobilierul farmaciei, acoperit cu furnir din rădăcină de nuc era atât de bine realizat încât, la începutul secolului XX-lea, Muzeul Farmaciei din Viena s-a oferit să îl cumpere. Emil Jekelius, urmașul lui Ferdinand Jekelius, carea preluat farmacia în 1898, a refuzat oferta. Refuzul s-a dovedit a fi o mișcare prost gândită deoarece mobilierul a fost expropriat de stat după 1949, iar după revoluție a dispărut.
Revenind la istoria clădirii, cel care moștenește conducerea farmaciei este Erich Phleps, ginerele lui Emil Jekelius, în 1922. Tot în clădire mai funcționau și alte afaceri precum magazinul de papetărie al lui Hugo Gebauer, cel de papetărie al lui Hanz Meschendorfer și atelierul fotografului Oskar Netoliczka. Situația avea să se schimbe în 1949 atunci când farmacia a fost naționalizată și închisă. Tot echipamentul din interior a fost dus la Farmacia nr. 1, nou înființată, pe aceeași stradă.
După naționalizare, clădirea a adăpostit o agenție Loto, după care un restaurant. O bună parte a clădirii a fost și este în continuare utilizată ca și spațiu de locuințe.