Sursa: Ionel Muscalu – Directorul Muzeului Județean “Teohari Antonescu” Giurgiu
Despre Casa Emil Gulian nu se știu foarte multe. Se păstrează într-o stare bună, chiar dacă are o culoare inadecvată. Aici a locuit, în Giurgiu, poetul Emil Gulian. După terminarea liceului se mută la București, își continuă studiile, practică avocatura, scrie, traduce, se căsătorește, devine tatăl unei fetițe. O viață normală, se afla la vremea aceea în cel mai select cerc de intelectuali români, prieten cu Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen Ionesco, Eugen Lovinescu.
Odată cu creșterea influenței extremei drepte în România, cercul său de prieteni se rupe și rămâne apropiat de Mihail Sebastian, un scriitor evreu care, de altfel, are și ultimele însemnări despre el:
- 30 august 1941 – ,,A fost să mă vadă Emil Gulian. Neschimbat. Afectuos, bun, simplu, sensibil. Sunt între noi 15 ani de prietenie – și simt că nimic nu a clintit-o. (…) Era în uniforma lui de locotenent…Gulian era corespondent de război, fusese trimis pe front, în linia I.”
- 23 decembrie 1942 – ,,Nu sunt vești de la Emil Gulian. Am telefonat Ortansei (soția lui Gulian n.m.), pe care am găsit-o disperată. Numai de ar fi viu spunea. Ultima lui scrisoare e din 15 noiemvrie. (….) de atunci nici un semn. Prea ar fi groaznic să-l pierdem. De ce el, de ce? Mircea Eliade a vrut războiul ăsta. L-a așteptat, l-a dorit, a crezut în el, crede în el – dar stă la Lisabona. Și Emil Gulian să cadă? Pe un front unde nu știe ce caută?”
- 3 aprilie 1943 (ultima scrisoare) – Vizită aseară la Ortansa Gulian. Nici o veste despre Emil. E prizonier? E mort? Bieții, oameni consultă cărturărese, ghicitoare în cafea, fac slujbe…Am stat până ce Anca (fetița lui Emil) și-a făcut rugăciunea de seară pentru ”tăticul”. Era sfâșietor”