Sursa: Călător prin România
Istoria casei este una zbuciumata, dar cu final fericit. Construită în stil neoromânesc, clădirea a fost orientată cu intrarea spre Portul Constanța și nu spre Piața Ovidiu, așa cum au fost orientate toate celelalte construcții. Negustori prin excelență, armenii au intuit încă de-atunci potențialul de dezvoltare al orașului-port orientându-și simbolic locuința spre mare. Clădirea a devenit foarte repede cunoscută în oraș, devenind un simbol al prosperității familiei Damadian, care deținea și alte proprietăți importante în oraș.
În 1950, casa a fost naționalizată și a fost transformată în clădire de birouri pentru diverse întreprinderi, iar după Revoluție a fost evacuată și ar fi trebuit să intre în conservare. Însă în anii care au urmat clădirea a suferit numeroase intervenții care și-au lăsat amprenta negativ asupra imobilului. Soarta imobilului se schimbă începând cu anul 2004, atunci când clădirea ajunge în proprietatea unui cetățean norvegian care o restaurează.
Casa Damadian a fost cumpărată de Børge Kallesten, un norvegian îndrăgostit de istoria Constanței vechi și cu respect pentru patrimoniu, tatăl său și un alt investitor norvegian. Reabilitarea exterioară a imobilului a durat șase ani (2005-2011), norvegianul a folosit doar materiale de bună calitate, iar proiectul de restaurare a fost conceput de arhitectul Dorin Bucur.