Sursa: merg.in.ro (text)
La numarul 194 de pe Calea Victoriei gasim o cladire mica, cocheta, care nu impresioneaza cu nimic atunci cand te uiti la ea. Povestea se schimba insa in momentul in care patrundem in fascinanta istorie a acesteia si a celor doua femei care au locuit aici in secolul XIX.
Casa a fost construita in stil neoclasic, tipic perioadei in care a fost construita. Aceasta a adapostit multa vreme intalniri ale cercurilor intelectuale, mondene si artistice ale respectivelor vremuri. Aceasta casa a fost construita de Manolache Faca.
Prima a fost Cleopatra Trubeţkoi, născută Ghica și devenită prințesă prin căsătoria cu Serghei Trubeţkoi, un nobil rus. Aceasta a fost fiica generalului Costache Ghica si a Ruxandrei Cantacuzino. Unchiul fetei, Grigore Ghica, ajunge pe tron la jumătatea secolului 19, în momentul în care Cleopatra împlinea 20 de ani, un plus categoric pentru prestigiul acesteia. Se casatoreste cu un print rus, motiv pentru care ia numele de Trubetkoi. A locuit în Rusia până la moartea soțului ei, apoi a venit în București, în 1840 a cumpărat casa construită la începutul secolului 19 și a renovat-o. Casa a devenit rapid un loc de întâlnire pentru intelectualitatea vremii, iar în 1846 l-a avut ca oaspete aici pe marele pianist Franz Liszt, care a avut atunci câteva concerte la București. Printre personalitatile marcante, in afara celebrului pianist, care au trecut pragul casei, trebuie amintiti si regele Carol, dar si pianistul Leopold Meyer.
După moartea prințesei casa a intrat în posesia unui moșier bogat, Zaharia Nenciu, un negustor oltean, a cărui fiică, Nica Capitanovici, se spune că era teribil de frumoasă și extravagantă. Gheorghe Crutzescu spune despre ea că era cea mai „elegantă femeie din Bucureştii sfârşitului veacului trecut“, și „avea nu numai cingătoarea muscalului asortată cu culoarea rochiei pe care o purta, dar şi căptuşeala trăsurii“. Nica era destul de agitată, a avut trei soți și iubea la nebunie luxul. Toată lumea vorbea despre cum își schimbă zilnic căptușeala trăsurii în funcție de culoarea rochiei pe care o purta. Monograma ei a înlocuit-o pe cea a prințesei Trubețkoi pe fațada clădirii, și mai este acolo și astăzi.