Sursa: Primăria Comunei Măgirești
Bustul a fost realizat de către artistul mihai Nechita Burculeț, pe 7 septembrie 2019, parte a unui portofoliu artistic vast al autorului, în memoria Preasfințitului Ioachim Mareș.
P.S. Ioachim Mareș s-a născut la 12 martie 1927 în comuna Măgirești. Urmează cursurile școlii primare din satul său, iar cursurile gimnaziale le urmează în cadrul Gimnaziului ,,Petru Rareș” din Miercurea-Ciuc până în anul 1937, atunci când le întrerupe. A urmat apoi cursurile Seminarului Teologic din Roman, pe care le-a absolvit în 1946. Între 1946 și 1947 începe Facultatea de Teologie de la Suceava, cu distinşi profesori teologi refugiaţi de la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, iar după Reforma învăţământului din 1948 este transferat la Facultatea de Teologie din Cluj, susţinând examenul de licenţă în 1950.
În luna mai 1952 este hirotonit diacon la catedrala episcopală din Roman, iar la 29 iulie 1952 este hirotonit preot la catedrala ştefaniană „Sfinţii apostoli Petru şi Pavel” din Huşi, de către vrednicul de pomenire arhiepiscop Teofil Herineanu, pe seama Parohiei Dămieneşti, Bacău, unde va sluji până în 1955. Se transferă, apoi, la Parohia Ţârdeni, iar în 1957 devine secretar la Protopopiatul Moineşti şi preot la Parohia Prăjeşti-Măgireşti.
Cu o experienţă administrativă de 20 de ani, ca preot paroh şi 15 ani ca secretar al oficiului protopopesc – Moineşti, este transferat în 1971 ca preot paroh la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bacău, fiind numit şi preşedinte al Consistoriului eparhial – Roman.
În 1978 este numit vicar administrativ al Eparhiei Romanului, rămânând şi preot paroh la „Sf. Nicolae” până in 1985, când, Sf. Sinod al B.O.R. l-a numit arhiereu-vicar, al Eparhiei Romanului şi Huşilor. Între anii 1978 și 1984 susţine hotărâtor refacerea bisericii parohiale din Măgireşti, reamenajarea „grădinii eroilor”, dându-le trăinicia şi frumuseţea cu care pot fi admirate şi astăzi.
După 18 ani de activitate alături de PS. Eftimie, ca vicar administrativ şi arhiereu-vicar, Sf. Sinod a hotărât numirea sa ca Episcop titular la Eparhia Huşilor, reactivată în 1996, după ce în 1949 fusese desfiinţată în mod samavolnic de autorităţile comuniste. Ca episcop de Huşi, PS. Ioachim, în cei 13 ani de păstorire, a desfăşurat o vastă activitate misionar-pastorală şi administrativă. Imediat după instalarea sa în scaunul eparhial, în reşedinţa episcopală din Huşi, construită de episcopul Iacob Stamati (1782-1792) pe locul Curţii Domneşti a lui Ştefan cel Mare, a fost organizat Muzeul Eparhial cu bunuri bibliofile şi cu obiecte de artă veche bisericească, colectate de la parohiile din jud. Vaslui.
Cu binecucuvântarea PS. Eftimie a editat peste 20 de titluri de carte, cu caracter spiritual-duhovnicesc şi istoric, altele decât 4 volume de „Îndrumător bisericesc” (1985-1988) şi 6 volume ”Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor” (1989-1994). Ca episcop la Huşi, a editat „Cronica Episcopiei Huşilor”, în 10 volume (1995-2004), precum şi volumele ”Biserici din lemn din eparhia Huşilor” şi „Biserici monument istoric din zid”, tot din această eparhie. .