Sursa: Călător prin România
Biserica Slobozia este un monument istoric construit undeva in secolul XVII-lea, care are o poveste extraordinara pentru istoria noastra.
Istoricul acestui lacas de cult incepe cu mult inainte sa fie pusa prima piatra de temelie. Exact in locul in care biserica se afla azi, in 1631 s-a dus o lupta mare intre aga Matei (viitorul Matei Basarab), fost capitan din oastea lui Mihai Viteazu si Leon Tomsa, pentru tronul Tarii Romanesti. Lupta a fost crancena si s-a terminat cu infrangerea lui Matei Basarab, retragerea sa in Transilvania si victoria lui Leon Tomsa. Au fost prinși și executați numeroși boieri, între ei Adam Banul, dar și Preda, soțul domniței Florica și ginerele lui Mihai Viteazul. Iluștrii morți au fost aruncați într-o groapă comună. Leon Tomsa a ridicat deasupra gropii comune o cruce de piatra, în numele Sfântului Gheorghe, care avea sa pomeneasca de lupta aceea. Sub acel pamant aveau sa odihneasca oasele ostenilor din armata sa si din armata lui Matei Basarab, precum si cei mai sus amintiti.
Respectul pentru ostenii morti in acea batalie este continuata de catre Radu-Leon, fiul lui Leon Tomsa care, intre 1664 si 1665 reface crucea si ii ridica si un adapost de caramida care avea sa dispara in timp. Tot acesta ridica si biserica, initial din lemn, fix langa cruce, care avea sa fie marita de Constantin Nasturel, mare vistier și de jupâneasa Ancuța si facuta din ,,zid’’ si sfintita pe 8 septembrie 1743. Bisericii i s-a spus Slobozia deoarece, în secolul XVII, cei care se așezau prin acele părți erau sloboziți (scutiți) de birurile percepute de domnie și de mănăstirea Radu-Vodă, bineînțeles în schimbul muncii pe pământurile acestora și a unei singure dajdii anuale.
Timpul a trecut, iar prin secolul XIX Bucurestiul incepuse sa se dezvolte. In fata bisericii aparuse un balci care era numit de localnici Maidanul Dulapului. Acesta era un loc unde lumea se dadea in scranciob. Tot in acea perioada exista in biserica Slobozia un cantaret mucalit pe nume Matache Pitiriga care facea farse impreuna cu Iorgu Caragiale, unchiul dramaturgului I.L.Caragiale. Aceasta perioada a fost si cea in care s-au inregistrat cateva modificari. Acestea au constat in schimbarea arhitecturii, din una originala in una claasicizata si in schimbarea zidurilor interioare cu arcade mari, dar si a fatadelor prin adaugarea unor elemente clasicizante. Pictura interioară a bisericii a suferit și ea schimbări importante de-a lungul timpului, cea mai însemnată petrecându-se în perioada revoluției de la 1848, perioadă în care au fost asimilate o serie de curente occidentale și au fost combinate cu elemente autohtone.
Chiar daca perioada comunista nu a fost intotdeauna iertatoare cu bisericile, aceasta a scapat neatinsa. In intersectia foarte circulata de azi se gasea si un vestit restaurant care a si dat porecla zonei – Budapesta.
