Sursa:Călător prin România
Biserica „Sfintii Imparati Constantin si Elena – I” din Constanta este un monument de arhitectura emblematic pentru orasul de la malul marii. Inaintea ridicarii bisericii de astazi, situata pe str. Stefan Mihaileanu colt cu str. Calarasi, slujbele se savarseau intr-un paraclis din cimitirul orasului, paraclis ridicat de preotul Nicolae Paveliu, in cursul anului 1919, primul an de pace de după Primul Război Mondial. Mai târziu, Primăria Constanţei, prin intermediul primarului Horia Grigorescu, începe lucrãrile la actuala bisericã. Lucrãrile au demarat în anul 1937 şi s-au încheiat în anul 1938, când, pe data de 17 octombrie, biserica a fost sfinţită de către patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu alţi doi ierarhi: episcopul Constanţei Gherontie Nicolau şi arhiereul-vicar patriarhal Galaction Cordun.
Pisania sfântului lăcaş spune că:
„această sfântă biserică, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, s-a zidit (…) de către enoriaşi şi autorităţile locale, paroh fiind pr. Al. Moroianu“.
Cu acest prilej, patriarhul Miron Cristea a emis un document prin care primarul Horia Grigorescu era recunoscut ctitor al acestei biserici, o biserică măreaţă şi elegantă, zidită din piatră şi cărămizi şi acoperită cu tablă din aramă. Impunătoarea construcţie, cu pronaos, naos, altar şi abside, s-a realizat după planurile arhitectului şef al Patriarhiei, Dumitru Ionescu-Berechet.
Clopotniţa, cu adevărat magnifică, are forma unei turle înalte de 30 metri, zveltă, aşezată lateral şi integrată în corpul bisericii. Catapeteasma, sculptată în marmură, este opera sculptorului Schmiedinger din Bucureşti, un artist cunoscut în acel timp. Ea cuprinde trei serii de icoane: împărăteşti, praznicale şi ale Sfinţilor Apostoli. Policandrul, cu 104 lumini, şi sfeşnicele împărăteşti sunt din fier forjat, lucrate cu multă artă. Stranele arhiereşti, ale cântăreţilor şi ale credincioşilor sunt sculptate în lemn, fiind lucrate la liceul industrial din Constanţa. În ziua de 6 august 1937, s-a făcut recepţia naosului şi pronaosului, comisia fiind alcătuită din episcopul Gherontie Nicolau al Constanţei, profesorul universitar George Oprescu, directorul Muzeului de Artă din Bucureşti, pictorul profesor universitar Camil Ressu, primarul Constanţei, Horia Grigorescu, preotul Ioan Roşculeţ, arhitectul şef al Patriarhiei Române, Dumitru Ionescu-Berechet, şi pictoriţa Nina Arbore. Recepţia finală a avut loc la 19 noiembrie 1938.
Bombardamentele aviaţiei sovietice din 1941 au avariat grav, atât Catedrala Episcopală a Constanţei, cât şi Palatul Episcopal. Ca urmare, Catedrala nu a mai putut fi folosită la săvârşirea sfintelor slujbe. În locul ei, mai mulţi ani la rând, au servit drept catedrale episcopale temporare mai multe biserici din Constanţa printre care şi biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ I. Arhiereul Eugeniu Laiu Suceveanul a fost instalat episcop locţiitor al Constanţei în această biserică, în noiembrie 1942. În timpul parohiatului părintelui Constantin Lungu, la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ s-au efectuat lucrări de tencuieli exterioare în praf de marmură, revizuirea acoperişului, construirea lumânărarului, mochetarea bisericii, refacerea completă a instalaţiei de încălzire şi trecerea la sistemul de încălzire pe gaze.
Pictura din biserică a fost realizată în frescă de către pictoriţa Nina Arbore, între anii 1936 şi 1938, în stil bizantin. Ea a fost ajutată de pictorii Virgil Manoliu (care a contribuit mai mult la ansamblul pictural al Pantocratorului din turlă) şi Ghiţă Popescu-Mazilescu. Despre pictură, pisania bisericii mai menţionează că aceasta a fost restaurată în anii 1980-1981 de către pictorul Gheorghe Ciobanu, paroh fiind atunci preotul Aurel Cazacu, iar preot împreună-slujitor Dumitru Stănei, protopop al Constanţei.