Sursa: Călător prin România
Biserica cu hramurile ,,Sfânta Treime” (a doua zi după Rusalii) și ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” mai este denumită și Biserica Manu Cavafu. Cea de-a doua denumire îi este atribuită după după Manul ,,Cavaful”, staroste de cavafi (încălțăminte de calitate inferioară). Cavafii se așezaseră „la sud de Slobozia Domnească, aproape de capul podului Șerban Vodă din mahalaua Broșteni” și au căutat un loc potrivit să înalțe un lăcaș de cult.
O altă teorie asupra numelui îl surprinde pe un anume Jupân Manu Cavafu, care adresează o rugăminte Mitropolitului de la 1815, prin care îi cere să îngăduie construcția bisericii. Mitropolitul de la acea vreme, Nectarie, a mers în inspecție la fața locului și și-a dat acordul pentru construcția bisericii care avea să aibă doi preoți slujitori și 150 de familii de enoriași.
Cert este că a doua variantă pare mai plauzibilă dat fiind faptul că în anul 1815 este pusă piatra de temelie a frumoasei bisericuțe de mahala. Din păcate, aceste date nu au fost cunoscute până în anul 1969, atunci când preotul Stancu Dumitru avea să descopere jalba creștinilor din mahalaua Broșteni, reprezentați prin intermediul lui Manu ,,Cavafu”. Tot din jalbă s-a aflat că biserica a fost gata înainte de 14 noiembrie 1817.
Din punct de vedere arhitectural, lăcașul de cult păstrează un stil simplu, tradițional, caracteristic unei biserici de dimensiuni reduse. Lăcașul păstrează un plan triconc (29×9 m). Biserica are două turle, una peste naos și turnul-clopotniță, peste pronaos, în zona pridvorului închis. Dublourile sunt întărite cu tiranti metalici, arce ce sustin bolta semicilindrica a navei. Din pronaos, are un acces pe o scara simpla la cafas si turlă. Absidele sunt acoperite cu bolti în sfert de sfera. Iconostasul este sculptat în lemn și aurit, iar stranele simple sunt așezate lângă pereții laterali. în nava îngusta, fapt ce da o impresie de intimitate.
Fațadele sunt simple, cu o cornișă clasică și un fronton pe fațada de vest, pe care sunt pictate trei panouri de sfinți. Nava și absidele sunt luminate prin ferestre largi, terminate circular, cu ancadramente simple. Turlele, pe plan și baze octogonale, acoperite în formă de clopot și îmbracate cu tablă, sunt ornamentate cu muluri simple în jurul ferestrelor.
Biserica a fost reparată în mai multe etape: în 1868, 1891, 1906 ( atunci când la reparații a participat Constantin Gulimanescu și atunci a fost și repictată), în 1950 și 1957. Pictura a fost refăcută și în anul 1929. În timpul Patriarhului Justinian este repictată, dovadă fiind prezența Patriarhului în tabloul ctitorilor, pe peretele sudic al pronaosului.
Din păcate, Casa parohială existentă în anul 1930 în proximitatea lăcașului de cult este dărâmată în anul 1985 de către comuniști, atunci când s-au construit blocurile care înconjoară biserica.