Sursa: Barbălată Ionut (text) și Călător prin România (foto)
Biserica ,,Sf. Pantelimon’’ a fost construita intre anii 1835-1845 si a fost ctitoria Dr. Apostol Arsache după cum se vede din pisania, pe placă de marmură, aşezată în pridvor. Pisania este scrisa in limba greaca si se poate traduce in felul urmator:
„Apostol Arsache, doctor, a zidit din temelii aceasta biserică în anul 1845, spre pomenirea fiului sau Gheorghe, mort în Viena la 24 ianuarie 1835”.
Unicul său fiu, Gheorghe, care studia la Viena, s-a îndrăgostit de o studentă evreică, cu care a dorit să se căsătorească dar neavând consimţământul părinţilor , acesta, într-un moment de rătăcire, şi-a curmat viaţa, împuşcându-se. Pentru alinarea acestei dureri, pricinuită de moartea nefirească a fiului său, cât şi pentru iertarea acestui păcat greu al sinuciderii, Dr. Apostol Arsache zideşte această biserică.
Insa, aceasta nu este prima biserica din actuala asezare rurala. Legenda spune ca a existat o biserica de lemn care a fost adusa de apele Dunarii in jurul anilor 1760 din judetul Romanati. Oamenii asezarii au putut sa o scoata din apa si, cu reparatii, au reusit sa o aseze acolo unde este in prezent biserica. Anii au trecut, iar dupa constructia bisericii de acum, biserica de lemn a fost donata comunei Grosu din fostul judet Vlasca. Singurul lucru care s-a pastrat din fosta biserica este o icoana a Sf. Pantelimon care dateaza din 1634.
În 1902, prin strădania preoţilor Theodor Popescu şi Nicolae Popescu, s-au făcut pardoseala din mozaic şi cafasul pentru cor; s-a întărit temelia bisericii în exterior, cu cărămidă de bazalt; s-a învelit cu tablă plumbuită in anul 1926; s-au cumpărat două clopote; s-a recondiţionat pictura şi s-a făcut actualul gard de caramidă, din fața bisericii. În anul 1935 s-a construit clopotniţa din beton armat. În anul 1921 s-a înființat cercul pastoral Arsache, al cărui președinte a fost numit preotul Theodor Popescu. În anul 1942, prin stăruinţa preoţilor Ion Chioseaua şi Ştefan Costea, s-a reparat şi consolidat biserica, cât şi turla clopotniţei, cu centură de fier, din cauza degradării suferite din cauza cutremurului din 1940. În anul 1948 s-a recondiţionat pictura de către N. Stoica, s-a retencuit soclul din interior şi s-au făcut unele amenajări. În anul 1954 s-a returnat clopotul mare, de 320 kg şi s-a cumpărat un policandru, cu 18 braţe. În anul 1966 s-a recondiţionat din nou pictura de către pictorul Precup Veniamin și s-a realizat electrificarea bisericii.
Biserica este construita in stil romanesc si are formă de corabie, cu o turlă deasupra pridvorului. În interior biserica formează mici şnururi (abside), puţin pronunţate. Catapeteasma este din lemn. La intrare, deasupra, se află cafasul. Pardoseala este placată cu granit. Bolţile sunt în formă de arc de cerc şi se sprijină pe coloane de zid încadrate în el. În Naos se formează o calotă sferică, care se sprijină pe patru arce de cerc pe care sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În exterior, sub streaşină, biserica are un brâu, iar la circa o jumătate de metru are un al doilea brâu din linii drepte, de la care pornesc coloane prismatice, până la temelia bisericii. La intrare, într-o parte şi cealaltă de pridvor sunt două abside, în care erau pictaţi cei doi apostoli, Petru şi Pavel. Pe frontispiciul pridvorului se găseau trei picturi, de dimensiuni mici, dintre care una era a hramului bisericii, nemaipastrandu-se în prezent. Ferestrele sunt în formă dreptunghiulară, cu partea superioară în formă de arc de cerc, fiind încadrate de chenare din piatră cu motive florale, stil brâncovenesc. Uşile sunt din lemn sculptat, în două canaturi – cea de la intrare iar ușa altarului dintr-o singură canatură. Biserica are o singură turlă, de formă prismatică. Acoperişul turlei este din patru ape. Atât turla cât şi biserica sunt acoperite cu tablă.
La început, biserica a fost pictată de pictorul Gheorghe Zugravul, rămînînd în prezent doar patru icoane, semnate de acesta, cu dimensiunile 78/55 cm. În anul 1874, ctitorul, spre sfârşitul vieţii sale, a dorit repictarea Sf. Locaș și în acest scop, a adus pe renumitul pictor Gh. M. Tattarescu, care era deja cunoscut şi consacrat ca unul dintre cei mai mari pictori ai ţării. Această pictură a bisericii, pentru care este declarat monument de artă, se păstrează şi azi. Întâmplarea cu sinuciderea fiului său Gheorghe este arătată de două tablouri alegorice, pictate de pictorul Gheorghe M. Tattarescu, pe pânză cu dimensiunile 180/83 cm, fiecare, aşezate în nişe, pe peretele de vest al bisericii, la intrare, în dreapta. În primul tablou este pictat Dr. Apostol Arsache, în umbra căruia se vede un înger, care arată cu mâna spre tânăra pereche de alături, parcă cerând consimţământul tatălui. În tabloul al doilea se înfăţişează cei doi tineri, în spatele cărora se află Maica Domnului, care pare că-i îmbrăţişează. Pe primul tablou scrie „Concordia”, iar pe al doilea „Doi trandafiri au fost. A trandafirilor viaţă a fost numai o dimineaţă”.Pictura tâmplei este pe icoane de lemn, fixate pe un cadru de lemn vopsit cu bronz auriu. Pictura după uşile diaconeşti nu aparţine pictorului Gh. M. Tattarescu. Pictura murală este executată în ulei. Este bine conservată, în afară de mici abateri de la stilul tătărăscian (la Sf. Ioan Botezătorul). Pe bolta Altarului, tronând, este pictată Maica Domnului „mai înaltă decât cerurile, cu pruncul Iisus în braţe”. Este încadrată în stânga şi în dreapta de doi îngeri. Pe peretele de Est al Altarului se află în medalion, Sf. Trei Ierarhi şi Sf. Arhid. Ştefan.
La proscomidiar, pe o placă de piatră în zidul bisericii, cu litere săpate, este scris pomelnicul ctitorului. Deasupra Tâmplei, pe arcadă, se află pictat Dumnezeu Tatăl. În calotă este pictat Pantocreatorul cu Evanghelia, încadrat de trei îngeri prosternaţi înaintea Lui. Mai jos, pe cercul calotei, sunt cei patru evanghelişti, în medalion. Pe arcada a doua este pictat, tot în medalion, Proorocul Moise. Urmează un tablou mare, Sf. Treime: Domnul Iisus. Hristos, îmbrăţişând cu mâna dreaptă Crucea Răstignirii, Dumnezeu Tatăl binecuvântând, iar în faţă, Sf. Duh, în chip de porumbel , din care ies raze de lumină. Sf. Treime are în stânga şi în dreapta, în dimensiuni mari, câte doi îngeri, care preamăresc persoanele divine: Sfânt, Sfânt. Pe arcada a treia este pictat Aaron. Între arcada a doua şi a treia se află, în dimensiuni mari, Sf. Ioan Botezătorul, cu mesajul: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. În absida din dreapta sunt Sf. Mc. Dimitrie şi Sf. Eustache, iar deasupra lor, tabloul Sf. Învieri. În absida din stânga sunt Sf. Mc. Gheorghe şi Sf. Pantelimon, iar deasupra, în simetrie cu Sf. Înviere, se află Naşterea Domnului. Pe peretele dinspre Vest se află cele două tablouri ale ctitorului. Restul picturii este o imitaţie de marmură. Biserica este încadrată în partea de Sud-Vest de clopotniţă, care are două camere: una pentru cancelarie, iar cealaltă, de intrare la clopot. Biserica posedă un număr de circa 86 obiecte cu valoare istorică şi artistică din care: un potir cu picior de argint, cu motive florale stil brâncovenesc, un apostol, o psaltire tipărită în 1848 la Sibiu, mineele din 1852 şi pictura lui Gh. Tattarescu.
