Sursa: Primăria Orașului Sângeorz-Băi
Primele date din trecutul Parohiei Sîngeorz-Băi, le găsim la anul 1241 când au năvălit tătarii.
Sângeorzul era organizat în două grupe, una în Valea lui Dan și una pe Rogină. La năvălirea tătarilor cei din Valea lui Dan s-au retras în Valea Butucelii și Ștraja, iar cei de pe Rogină intr-o Vâlcea de pe Cormaia, unde au fost atacați de tătari, pe care i-au distrus prin tăierea și prăvălirea brazilor asupra lor, de aceea a rămas numele acelei Vâlcele „VALEA TĂTARILOR”.
Primele date în legătura de viața bisericească a Sângeorzului le gasim în 17.03.1636, când Episcopul Ghenadie II a sfințit ca preot pe diaconul Miron din Sîngeorz, care a și făcut o mănăstire cu hramul „POCROV” așezată în „Runcul Mănăstirii”. Această mănăstire a fost refăcută din temelie în anul 1746 de către Ieromonahul Clement fost popa Constantin și sfințită de către Vlădica Misail de la Rădăuți, care a petrecut în aceasta parohie 3 ani de la 1748 la 1751.
Biserica „Sfântul Nicolae” s-a edificat între anii 1875 – 1882 din piatră și cărămidă prin contribuția credincioșilor sub conducerea preotului Simion Tanco. Înaintea acestei biserici în același intravilan a existat o altă biserică din piatră cu același hram care nu se știe când și de cine a fost edificată. A fost demolată în 1882 și din materialul existent s-a ridicat actuala casă parohială.