Sursa: Primăria Orașului Corabia (text) și Călător prin România (foto)
Istoria lăcașului de cult începe în anul 1832, atunci când este construită o biserică din cărămidă și pietre luate de la cetatea Sucidava, la îndemnul preotului Radu Șapcă, conform pisaniei din interior. Tot din cadrul pisaniei aflăm că biserica de atunci nu a putut fi construită fără ajutorul Sf. Părinte Arhimandrit Gavril, egumenul Mănăstirii Bistrița și al logofătului Ion Minculescu. Aceasta a fost terminată în anul
În anul 1903, vechea biserică a fost dărâmată, iar materialul rezultat a fost oferit arhitectului Stanisici, ca plată pentru viitoarea biserică. Din fostul lăcaș de cult mai rămăsese clopotniță, care nu a fost demolată. Aceasta a fost răscumpărată de săteni de la arhitectul Stanisici, iar partea unde a fost zidită Sfânta Masă a bisericii vechi a fost înconjurată de zid de cărămidă. Astfel, din biserica veche a mai rămas doar respectiva clopotniță pe care stă scrisă în prezent pisania.
Biserica nouă, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită începând cu 14 septembrie 1904 și a fost sființită pe 11 octombrie 1908, la stăruința și îndemnul pr. Vasile Marinescu. Sființirea a fost realizată de către preotul protopop al județului Romanați, pr. Ion Florescu din Caracal. Arhitectul construcției a fost Andrei Stanisici.
Cel mai cunoscut dintre preoții care au slujit această biserică a fost revoluționarul pr. Radu Șapcă. În cei 7 ani petrecuți în exil, pr. Radu Șapcă a purtat crucea din altarul bisericii în fruntea revoluționarilor spre Islaz. La înapoiere a depus crucea în altar, deasupra Evangheliei, slujindu-se de ea și fiul său, Dobre Șapcă, care i-a succedat mai târziu în fruntea vieții spirituale a comunei Celei. În 1888, cu ocazia vizitei P.S. Episcopul Ghenadie al Râmnicului, acesta a luat crucea și a depus-o la Sf. Episcopie ca obiect de amintire istorică, trimițând bisericii altă cruce.