Sursa: Călător prin România
În Constanța anului 1915 existau două biserici ortodoxe românești: catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și biserica „Adormirea Maicii Domnului I”, insuficiente pentru numărul credincioșilor. Tocmai de aceea, preotul Nicolae Paveliu a făcut demersurile necesare punerii pietrei de temelie pentru biserica „Sf. Gheorghe”. Evenimentul a avut loc în data de 13 septembrie 1915, slujba fiind oficiată de către episcopul Nifon, al Dunării de Jos (de care depindea din punct de vedere administrativ-bisericesc Dobrogea). În august 1916, când țara noastră a intrat în război, construcția, ajunsă la cornișă, a fost sistată și reluată în toamna anului 1919.
În 1923 a fost finalizat exteriorul bisericii. După moartea pr. Paveliu (1929), lucrările interioare au fost preluate de către preoții Ioan Roșculeț și Atanase Popescu. La începutul anilor `30 Biserica „Sf. Gheorghe” a fost pictată, în stil neobizantin, de către Nicolae Tonitza, iar până la sfârșitul anului 1935 biserica a fost sfințită de către Gherontie Nicolau, Episcopul Constanței. În anii 1956-1957, pictura este restaurată de preotul Constantin Lembrău, pictor și slujitor la această biserică.
Importanța acestui eveniment în viața parohiei a fost marcată prin aducerea moaștelor Sfântului Ioan Botezătorul de la biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Piatra Neamț. Ierarhul Tomisului a întâmpinat sfintele moaște miercuri seara si le-a așezat spre închinare, apoi a oficiat Vecernia și Taina Sfântului Maslu.