Sursa: Călător prin România
Biserica ,,Sfântul Dumitru – de jurământ” este un lăcaș de cult situat în Centrul Vechi din București, pe strada Poștei. Aceasta are o istorie bogată și o legendă pe măsură!
Istoria lăcașului de cult începe în anul 1650 când pe acest teren este ridicată o primă biserică din lemn, de către vornicul Badea Bălăcianu, însă este menționată documentar abia în anul 1655, atunci când se face un jurământ aici, pentru stabilirea adevărului, într-un proces dintre Episcopia Buzăului și Radu Dudescu. În anul 1700 biserica devine metoc al Episcopiei Buzăului, casele care aparțineau bisericii fiind locul de găzduire al episcopilor buzoieni când veneau în București.
În perioada 1741 – 1746 Stroe Râmniceanu (viitorul călugăr Isaia) și nepotul său Radu, logofăt de vistierie, ridică în locul bisericii de lemn, un lăcaș de piatră. Nu este cunoscută evoluția bisericii, însă cert este că în anul 1797 biserica este aproape de ruină, având o situație financiară foarte dificilă. La această situație se adaugă și stricăciunile rezultate în urma cutremurului din anul 1802 și de incendiul din 1804.
Situația tragică a lăcașului se schimbă în 1819, atunci când este rezidit din temelie prin grija episcopului Konstandie Filitti al Buzăului. Lucrările au fost executate de meșterul zidar Iosif Weltz, în perioada mai – iulie. Din vechea construcție de la 1741 s-a mai păstrat doar chenarul ușii de la intrare. Pictura iniţială a fost făcută de zugravii loan Mincu şi Costache între anii 1826-1843, sub îndrumarea pictorului italian Giulliani. Catapeteasma a fost lucrată în stil baroc de către sculptorul Dimitrie Spătaru. In anul 1821 sunt aduse moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștiului, însă sunt păstrate pentru scurt timp, deoarece mitropolia a fost ocupată de oamenii lui Bimbașa Sava, unul din ucigașii lui Tudor Vladimirescu.
În anul 1827 moare Episcopul Constandie Filitti, fiind îngropat în partea dreaptă a pronaosului bisericii zidite de el, iar în anul 1847, pe 23 martie, are loc un incendiu la o casă de lângă biserică și mistuie o mare parte din București. Ca prin minune, lăcașul de cult scapă doar cu pagube mici. Deoarece nu a fost afectată, activitatea bisericii a fost continuată fără impedimente. După focul din 1847, pictura a fost restaurată de pictorul Szatmary, în anii 1850-1852. În anul 1852 este așezată și pisania (existentă și azi) deasupra ușii de la intrare.
Istoria nu avea să cruțe lăcașul de cult. După Primul Război Mondial biserica este în ruină și este propusă spre demolare. Asupra acestei decizii intervine Acad. Ioan C. Filitti, nepotul episcopului Constandie Filitti, care se luptă ani de zile să salveze biserica. Reușește în 1930, atunci când biserica este refăcută și înfrumusețată, iar pe 30 noiembrie este redată cultului și își păstrează activitatea până în prezent. Notabil este și faptul că, în anul 2009, Biserica ,,Sfântul Dumitru” devine Paraclis studențesc și primește încă două hramuri – Sfântul Pantelimon și Sfântul Haralambie – ale căror sfinte moaște se află în sfântul lăcaș.
Între anii 2012 – 2019, cu atenta coordonare a Preacucernicului Preot Paroh Mihai Gojgar, lăcașul a trecut printr-o amplă lucrare de consolidare a structurii, a picturii murale și a catapetesmei, schimbarea pavimentului și a instalațiilor, edificarea unei clopotnițe și a unui lumânărar. Lucrările au fost sprijinite financiar de Compania Națională de Investiții, de Primăria Capitalei, de Secretariatul de Stat pentru Culte și de iubitorii sfântului lăcaș.