Sursa: Preot paroh Ilie Alexandrescu
Biserica cu hramul “Sfanta Treime” este așezată în partea de răsărit a municipiului Giurgiu, langă fosta Fabrică de Zahăr, în punctul cel mai inalt ca altitudine din oraș.
Actuala biserică este al treilea lăcaș de închinăciune cunoscut în parohie. Biserica fusese făcută “la morminte” adică în cimitir de unde își trage și denumirea de SMÂRDA, cuvânt de proveniență slavă care însemna “morminte”. Descrierea se regăsește și într-o adresă a Președintelui (primar, magistrat) din 12 ianuarie 1837, prin care intervenea către cinstita și de bun neam Dumneaei Marea Băneasa Brancoveneasa: “…. morții se îngroapă afară, pe malul Smârdii unde nu e nici biserică , nici îngrădire, mormintele le ramă porcii, le calcă dobitoacele, vedere jalnică și patrunzătoare de durere la inima fiecărui creștin iubitor de Dumnezeu.”
După anul 1831 când Giurgiu a trecut sub stăpânirea românilor, bătrânii spun că “la morminte”, s-a facut o mică biserică din lemn, iar ulterior s-a construit o alta din zid cu cărămidă și piatră luată din zidurile cetății, care înconjurau raiaua. Sfințirea acestei biserici s-a făcut în anul 1837 la data de 29 iunie de către protopopul Spiridon Sachelarie, ajutat de cei doi preoți ai bisericii. Nemaifiind în stare de slujire din cauze necunoscute, în anul 1864, s-a pus temelia actualei biserici mai încăpătoare, potrivit cu numărul sporit al credincioșilor.
Pe spatele iconei Mântuitorului de pe catapeteasma altarului preotul Paraschiv Duhovnicul a consemnat în scris data începerii lucrărilor și a târnosirii sfântului lăcaș: “ această sfântă biserică s-a început la anul 1864 iunie 24 și s-a sfințit la anul 1868 aprilie 17 la duminica Sfântului apostol Toma, de către preasfințitul părinte Ieronim, vicarul Sfintei Mitropolii, mai micul tuturor, preotul Paraschiv Duhovnicul.”
Fondurile necesare s-au strâns de la enoriași prin donații din oraș și prin țară. Nu se cunoaște numele inginerilor și a meșterilor care au lucrat la ridicarea și desăvârșirea bisericii. În anul 1907, i s-au făcut reparații generale la exterior și interior, pictându-se din nou de către pictorul Ștefan Nicolau din București. După cutremurul din 1940, s-au reparat stricăciunile produse.
În anul 1949 s-a refăcut acoperișul cu tabla nouă. În perioada 1959-1960, s-au executat lucrări de spălare și recondiționare a picturii. Lucrările au fost executate cu donații de la enoriași.
Sub aspect arhitectural, biserica reprezintă o clădire impozantă, masivă, în formă de cruce, având dimensiunile: 22 m lungime, 12 m lățime, înălțimea zidurilor 8 m, iar împreună cu turla mare 15 m. Posedă două turle, cea mare aflată pe naos având o structură de lemn este dodecagonală cu patru ferestre, iar cea mică este situată pe tinda bisericii. Biserica este construită în stil românesc. Bolta interioară este în formă de arc de cerc, sprijinindu-se pe pereți. Turla mare este deschisă și se sprijină pe patru arce de cerc. În exterior biserica este simplă, fără ornamente. Pictura originală a fost executată în stil renascentist de către pictorul Ștefan Nicolau din București în anul 1907, și recondiționată în 1960 de către pictorul Victor Georgescu din București care a repictat turla mare în stil bizantin.