Sursa: Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Breaza
Biserica parohiei Breaza de Sus I, cu hramul „Sfântul Nicolae” este cel mai vechi monument istoric din localitate. După cele spuse în tradiţia locală, biserica a fost construită pe locul unui fost schit de lemn, iar de jur împrejur s-ar fi aflat nişte chilii. Potrivit informaţiilor oferite de pisania bisericii actuale, ctitorii acestui sfânt lăcaş sunt un grup de credincioşi ale căror nume sunt înscrise în acest document: „Această Sfântă şi dumnezeiască Biserică ce se cinsteşte cu hramul Sfântul Nicolae s-au zidit din temelie şi s-au înfrumuseţat cu zugrăveală, după cum se vede, în zilele prea Înaltului Domn Io Alexandru Ipsilant, de robii lui Dumnezeu Ivan doho ot Breaza prezaego Stanca Isin iha popa Mihai, Nicolae Frino Istrate Rada, Radu Moldovean, Simioana, Radul, Angela, Nov.15, 1777”. Dar, pe filele unui Apostol se menţionează că această carte a fost dată bisericii în anul 1776, deci anterior refacerii actualei biserici din 1777. De asemenea, pe una din filele unei Cazanii se spune că aceasta a fost dată mănăstirii cu hramul Sfântul Nicolae de la Breaza în anul 1793, dovadă că aici funcţionase anterior o mănăstire, iar denumirea tradiţională se menţinea şi la această dată.
Biserica este în formă de navă şi are o singură turlă. Pronaosul şi naosul formează un dreptunghi căruia i se adaugă altarul în formă de prismă segmentată, având numai 5 din cele 12 laturi. Zidăria este din cărămidă, iar pe o înălţime de 1 metru de la sol zidul bisericii este îngroşat prin contrafort. Ferestrele iniţiale ale bisericii au fost mici dar ulterior ele au fost mărite. Există o singură turlă de lemn cu 5 laturi. Acoperişul este din şindrilă, în patru ape, iar în dreptul altarului are coame la nivel scăzut. Deschizăturile pridvorului au fost închise mai târziu şi transformate în ferestre. Uşa de la intrare în pronaos este încadrată în blocuri de piatră lucrate în stil brâncovenesc. Între pronaos şi naos, zidul de deasupra este susţinut de două coloane puternice. În grosimea zidului de la intrarea în pronaos, se deschide un gang cu trepte ce duce la clopotniţă. Pardoseala este din lespezi de piatră, fiind aşezată la acelaşi nivel.
Pe parcurs s-au adus construcţiei unele modificări: mărirea ferestrelor de la sfântul altar, transformarea unei nişe din sfântul altar în uşă. De asemenea, s-au făcut diferite reparaţii, ultima în 1971, când prin strădania preotului Alexandru Dojan s-a refăcut acoperişul bisericii. Zugrăveala executată în frescă are ca autori pe Manole Diaconul şi Răducanu Tudorache din Bucureşti, menţionaţi pe peretele de la proscomidiar. Zugrăveala este comună dar bogată în figuri de sfinţi. De-a lungul timpului, pictura s-a deteriorat şi s-a înnegrit de fum iar pentru aceasta a fost restaurată între anii 1984-1988 prin strădania preotului paroh Alexandru Dojan şi prin contribuţia credincioşilor, de către pictorii Silva Pop şi Damian Petrescu din Bucureşti. În exterior, între brâul de deasupra ferestrelor şi cornişă, se înşiruie 35 medalioane cu chipurile sfinţilor apostoli, prooroci şi îngeri, iar pe fronton, icoana Sfântului Nicolae. În curtea bisericii a fost cimitir, rămânând drept mărturie două cruci de piatră.
Un lacas foarte frumos!