Biserica Romano-Catolică ,,Nașterea Sfintei Fecioare Maria” – Municipiul Rădăuți

Content
Gallery
Reviews

Sursa: Călător prin România și destepti.ro (foto)

Biserica „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” din Rădăuți este o biserică romano-catolică construită în perioada 1823-1826 în municipiul Rădăuți. După câștigarea ținutului Galiției, în urma primei împărțiri a Poloniei din 1772, și pentru a realiza o legătură directă între Transilvania și Galiția, împăratul Joseph al-II­-lea al Austriei și-a propus achiziționarea teritoriului de nord-vest al Moldovei aflată din anul 1769 sub ocupație țaristă. Chiar dacă, prin pacea de la Kuciuk Kainargi din 16 iulie 1774 Moldova revine Turciei, Curtea de la Viena, profitând de bunele relații cu Ecateri­na a II-a a Rusiei, obține permisiunea feldmareșalului Romanțov – comandantul trupelor țariste staționate pe teritoriul Bucovinei, de a anexa acest teritoriu.

La 31 august 1774, sub comanda generalului baron Gabriel von Splény-Mihaldy, două regimente de cavale­rie și cinci steaguri de infanterie au pătruns în Bucovina, luând locul trupelor țariste care s-au retras. Ulterior, prin Convenția din 7 mai 1775, Turcia recunoaște această anexare de către Imperiul Austriac. Întrucât majoritatea soldaților erau de religie romano-catolică, odată cu aceștia au sosit și preoții militari care le asigu­rau asistența religioasă. După trecerea Bucovinei în administrare civilă (1787), o parte dintre aceste capelanate militare, nouă la număr, au fost transformate în capelanate civile trecând în administrarea Arhiepiscopiei din Lemberg (Lwow). Întrucât, în afară de militari, zona a început să fie populată cu coloniști catolici veniți din Transilvania, Galiția și Bohemia, în număr din ce în ce mai mare, aceste capelanate civile au fost transformate în anul 1811 în parohii.

Comunitatea romano-catolică formată, mică ce-i drept, era păstorită până în anul 1797 de capelanii militari locali din Frătăuți, pr. Paulus Lewinski și pr. Guido Piot­kowski. Din anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke (1799-1800) și pr. Nicky József (1800-1802) care erau capelani la Istensegits (Țibeni). Din anul 1802 și până în anul 1816 comunitatea catolică rădăuțeană a fost păstorită de către capelanul civil de Andrásfalva (Măneuți), pr. Nárzisus Lindemann. În anul 1787 capelanatul militar din Frătăuți este mutat la Andrásfalva (Măneuți) și transformat în capelanat local civil.

În lipsa unui lăcaș de cult, liturghiile se celebrau într-o cameră mică aflată în incinta Fabricii de bere. Lipsa unei biserici a fost constatată și de împăratul Francisc I (1806-1835) care a vizitat localitatea la 7 august 1817 și a notat cele constatate în jurnalul său de călătorie. Ca urmare a numeroaselor solicitări ale comunității catolice din localitate, arhiepiscopul de Lemberg înființează Parohia Rădăuți, numindu-l ca paroh pe pr. Joseph Sattfeld. Acesta este instalat oficial la 26 aprilie 1818. În vara acelui an, preotul Joseph Sattfeld a început demersurile pentru construirea unei biserici romano-catolice în Rădăuți. Cererea adresată de el la 12 august 1818 către Arhidieceza de Lemberg a fost aprobată la 8 iunie 1819 de către împărat. Din lipsa fondurilor, piatra de temelie a fost pusă abia la 13 mai 1823, tot atunci fiind începute și lucrările de construcție ale lăcașului de cult. Prima liturghie a fost celebrată în noua biserică la 8 octombrie 1824, deși biserica nu era încă terminată. Ea a fost sfințită la 21 iunie 1826, primind cu această ocazie și hramul „Assumptio Beatae Virginis Mariae – Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic.

După consacrarea bisericii, Parohia din Rădăuți a preluat sub asistența sa spirituală și comunitățile catolice din Horodnic, Marginea, Voievodeasa și Volovăț. În anul 1843, cele patru comunități mai sus-menționate trec în administrarea vicariatului înființat la Voievodeasa. Parohia Rădăuți preia ulterior comunitățile din Gălănești și Voitinel de la vicariatul local din Gura Putnei (în 1852) și din Volovăț (în 1888). În anul 1900, are loc o nouă reorganizare a parohiei, rămânând în administrarea sa numai filialele Gălănești și Satu Mare.

Începând din 1853, hramul bisericii este serbat la data de 8 septembrie, numele hramului rămânând cel inițial. Abia în 1887, numele hramului devine „Nativitas Beatae Mariae Virginis – Nașterea Sfintei Fecioare Maria”. Perioada de la începutul secolului al XX-lea este considerată a fi una dintre cele mai prolifice, atunci fiind sfințite și două capele în Rădăuți:

  • Capela Sf. Rochus (pe Str. Ștefan cel Mare) – construită în anul 1900 de familia de meșteșugari Anderl în grădina lor.
  • Capela Sfânta Treime (pe Str. Horia) – construită în 1904 în grădina casei lui Peter Pohl.

Destrămarea Imperiului Austro-Ungar și Unirea Bucovinei cu România din noiembrie 1918 au produs unele schimbări în organizarea bisericească. La acel moment, la Rădăuți păstorea Mons. Clemens Swoboda, paroh (din 1904) și decan de Rădăuți (din 1907). Odată cu trecerea Bucovinei sub administrație românească, s-au reglementat noi relații între Regatul României și Vatican. Pentru administrarea noilor teritorii unite cu România, Vaticanul l-a desemnat pe Józef Bilczewski (1860-1923), arhiepiscop de Liov (1900-1923), ca administrator apostolic al Bucovinei. În anul 1921, statul papal a înființat un Vicariat general în Bucovina (cu sediul la Cernăuți), care a fost condus de pr. Josef Schmidt. Deoarece acesta din urmă a decedat la scurt timp, Mons. Clemens Swoboda a fost numit la 9 iunie 1921 în funcția de paroh de Cernăuți și Vicar General al Bucovinei.

Plecarea la Cernăuți a Mons. Swoboda a dus la vacantarea postului de paroh la Rădăuți. Timp de 3 ani, parohia a fost condusă de administratorul parohial Franz Gaschler (până la 30 aprilie 1922), parohul Josef Mykietiuk (decedat la 15 mai 1923, după numai un an de la numire) și apoi iarăși de pr. Franz Gaschler ca administrator. La 3 noiembrie 1924 este numit ca paroh pr. Karl Morosiewicz, acesta devenind la 17 iulie 1925 și decan de Rădăuți. Deoarece acesta a decedat în septembrie 1929, a fost desemnat cu conducerea parohiei vicarul Otto Schmegner ca administrator (până în iulie 1931). La 13 iulie 1931, a fost numit ca paroh pr. Karl Schüttler.

Perioada regimului comunist a fost o perioadă grea pentru Biserica Catolică din România. Parohia Rădăuți este reorganizată, preluând sub administrarea sa comunitățile romano-catolice din satele Brodina, Clit, Falcău, Gura Putnei, Măneuți, Putna, Țibeni, Voievodeasa și Volovăț. În același timp, preoții și enoriașii sunt persecutați. În decembrie 1952, parohul Eugen Baltheiser a fost arestat de securitate. Cu toate acestea, s-au desfășurat între anii 1982-1983 activități de reparație generală a bisericii, efectuându-se și modificări ale interiorului. Lucrările de renovare continuă și în anii următori. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea este schimbat acoperișul din tablă cu unul nou.

Lasă un comentariu