Sursa: Călător prin România (foto) și Bogdan Ștefan (traducere pisanie)
Istoria Bisericii Porumbita isi are originea in secolul XVIII-lea (mai exact in anul 1681), atunci cand se construieste pentru comunitate o biserica din lemn. Ctitorul acesteia a fost paharnicul Negoita Sarateanu, iar numele lacasului de cult a fost dat de numele sotiei acestuia – Neacsa Porumbita. Alte surse afirma ca biserica ar fi fost construita chiar de doamna Neacsa Porumbita in amintirea sotului ei, iar lacasul ar fi primit denumirea ctitorului.
Din cauza trecerii timpului, a cutremurelor si conflictelor militare, lacasul de cult are de suferit si necesita reparatii. Astfel, in anul 1833, biserica este reconstruita din zid de catre clucerul Dimitrie Sarateanu, Dimitire Vernescu si Matei Basbulucbas, precum si alti sateni care au ajutat, asa cum afirma chiar pisania de deasupra intrarii. Odata cu sfintirea noului lacas, acesta primeste Hramul ,,Sfintii Voievozi Mihail si Gavril’’.
Lacasul impresioneaza prin braul din caramizi rosii verticale, care ies usor in evidenta. De asemenea, un alt aspect interesant este legat de pictura din interior. Dupa realizarea constructiei de zid, la multi ani distanta, lacasul de cult a necesitat iar reparatii. De aceasta data s-a actionat si asupra picturii interioare. Aceasta a fost realizata de un ucenic al pictorului Gheorghe Tattarescu. Pentru toti cei interesati, traducerea pisaniei este urmatoarea:
Acastă sfântă biserikă sau zidit din temelie ku keltuiala / d(u)mnealui Dimitrie Klucer sin Kostandin Sărățeanu V Vister (al doilea vistier) / și soția sa Mărgărita isi ego Dimitrie; Ekatiri(n)a ku soțul ei / Dimitrie Vernesku i [sin] ego Dimitrie, Gheorghe, Mariia iar mainainte / au fostu buserikă de lemnu făkută de jupaneasa Neakșa Po- / -rumbița iar acuma azi din zidire au făkutu ajutor și fratele / d(u)mnealui Matei Ba()bulgbaș ku soția sa Maria și toți po- / -porani(i) la leat 1833 iul(i)e de la Hristos.