Sursa: Primăria Municipiului Tulcea
Biserica Ortodoxă ,,Sfântul Gheorghe” din Municipiul Tulcea este singura biserică din Municipiu care mai este cunoscută și sub alte denumiri – Biserica Bulgărească și Biserica cu Ceas.
Asemenea tuturor bisericilor din Tulcea, biserica actuală este ridicată pe locul unei foste bisericuțe din lemn, de primii bulgari basarabeni veniți în Tulcea în urma Războiului ruso-turc din 1828-1829. Veniți în Tulcea este impropriu spus, deoarece luptele din acest război au distrus complet Tulcea, aceasta renăscând prin aducerea românilor din satele Beștepe și Prislav (Nufăru), bulgarilor din Basarabia, care s-au adăugat tulcenilor de diferite etnii care erau existau deja: români, ruși, ucraineni, turci, tătari etc.
Ce este interesant este faptul că bisericuța bulgărească era așezată pe malul Dunării, pentru că în perioada 1830-1840, frumosul fluviu pătrundea printr-un ghiol până în dreptul actualei clădirii a Primăriei. Cu timpul, acest ghiol s-a colmatat, fiind complet secat în perioada 1857-1860, când Comisia Europeană a Dunării a constrtuit Digul olandez, ce a constituit și baza falezei de astăzi. În aceste condiții, comunitatea bulgară a construit o biserică din piatră, în anul 1857, cu o arhitectură de bazilică romană (în formă de navă), cu 12 bolți sprijinite pe 12 stâlpi masivi. Bisericii îi lipsesc turlele, deoarece Tulcea fiind caza (o comună mai mare) a Imperiului Otoman, clopotele erau interzise. Frumoasa clopotință (în stil gotic), din fața Bisericii bulgare, a fost adăugată după plecarea turcilor din Dobrogea, în urma Războiului din 1877.
Biserica este construita la interior cu 12 coloane si 12 stalpi masivi care sustineau boltile. In vremea stapanirii otomane Biserica „Sf. Gheorghe” era resedinta episcopala unde pastorea mitropolitul Grigorie, randuit de Patriarhia Ecumanica de la Constantinopol iar in curtea bisericii exista resedinta, care a fost demolata fortat in februarie 1989 de regimul totalitar, precum si o scoala in limba bulgara, cladire ce dainuie si astazi. Pictura bisericeasca a fost realizata in ulei de marele pictor Pavlov. Catapeteasma bisericii este monument de arta iar multe icoane din cele 76 sunt din anul 1862, facand parte din patrimoniul national. Se mai pastreaza in original bolta intreaga lunga de 22 metri. Constructia este mareata, zidita in forma de corabie si care domina imprejurimile mai ale prin clopotnita si ceasul din turla, care prin sunetul ce-l degaja la ora fixa si jumatate de ora, precum si a clopotelor care sunt inconfudabile.
Misterul ceasului este unul profund. Astfel, până la sfârșitul Primului război mondial, ceasul nu exista, acesta a fost montat în perioada interbelică, puțin probabil în primii ani după încheierea războiului, când Tulcea și-a revenit foarte greu în urma distrugerilor suferite, aproape jumătate din clădirile orașului fiind nimicite.
Lacasul a fost reparat capital la exterior intre anii 1975-1978. In interior s-au facut reparatii de mare anvergura pentru ruperea capilaritatii apei prin scoaterea pamantului umed si aducerea pamantului uscat si celelalte lucrari ce implica aceasta procedura, pana la punerea dalelor de marmura. Pictura a fost facuta in anul 1927 si spalata in 1952. In anul 1989 s-au inceput lucrarile de restaurare a picturii si s-au terminat in anul 1992. Restaurarea a fost executata de pictorul restaurator Nicolae Gheorghe din Bucuresti, ajutat de o echipa formata din 18 persoane. Biserica a fost resfintita de Inalt Prea Sfintitul Antim Nica al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos dupa terminarea reparatiilor in anul 1981, iar resfintirea picturii s-a facut de Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Lucian Florea al Tomisului in anul 1992.