Sursa: Episcopia Giurgiu
Pe la 1855, în Giurgiu, erau 7470 de locuitori – 1494 de case – ne spun documentele vremii, dintre acestea, peste 220 aparţineau comunităţii etnicilor greci, care, în martie 1863, înaintează o cerere Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pentru autorizarea construirii unei biserici proprii.
Prin adresa nr. 14834/17 Mai 1863, ministerul, răspunde comunităţii etnicilor greci arătând că, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat cererea lor, prin apostila nr. 14577, în încheierea Consiliului de Miniştri, cuprinsă în jurnalul din 29 Aprilie 1863 şi referatul nr. 2765, de a-şi zidi biserică pe terenul şi cheltuiala lor, în care serviciile religioase să se oficieze în limba greacă, de către preoţi aduşi din Grecia. La 6 August 1863, în ziua Schimbării la faţă, are loc punerea pietrei de temelie, astfel începându-se lucrările de zidire ce sunt conduse de meşterul Constantin Andreiu.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica Bunei Vestiri, poartă amprenta stilului bizantin şi se desfăşoară pe un plan triconc (285m2), cu turnul clopotniţă (peste 25m) pe pridvorul închis, împodobită la exterior cu diferite ornamente specifice sec. al XIX-lea. La interior pardoseala a fost făcută din marmură, pentru pictură, grecii l-au angajat prin contract în 1864, pe tânărul pictor Gheorghe Tattarescu, care execută o pictură deosebită în tehnica ulei, în stil realist, pe pereţi, plafoane şi catapeteasma din lemn, executată în stil baroc.
La 12 Decembrie 1865, în ziua Sfântului Ierarh Spiridon, are loc sfinţirea bisericii comunităţii greceşti din Giurgiu, cu hramul principal ,,Buna Vestire“, cel de-al doilea hram, fiind ales sfântul zilei în care a avut loc sfinţirea. Serviciile liturgice s-au oficiat în limba greacă de către preoţi aduşi din Grecia, până în 1938, când trece la cele veşnice ultimul preot grec, Dimitrie Parisachi Mitzos după care, slujbele sunt oficiate periodic de către preoţi români până la 14 Septembrie 1954, când preotul pensionar, Ştefan Burilescu, de la parohia Sfânta Treime – Smârda, acceptă să slujească permanent, în limba română, totodată vrednicul preot, se îngrijeşte de întreținerea sfântului locaş. După trecerea acestuia la cele veșnice, la 25 Ianuarie 1959, slujirea este susţinută de un alt preot deosebit, primul paroh, Ieremia Decu, mărturisitor la credinţei, care pe lângă grija faţă de lăcaşul de cult şi credincioşi, face demersurile către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, spre a trece biserica, sub jurisdicţia acesteia, fapt ce se realizează la 1 Aprilie 1967.
În timpul păstoririi sale, s-au efectuat lucrări de reparaţie, începând de la acoperiş şi tencuieli exterioare, până la pictură. Preotul Ieremia Decu a slujit în biserica până Septembrie 1980, (trece în veşnicie, în Aprilie 1981).
La 25 Martie 2008, este numit la parohia ,,Buna Vestire“, preotul slujitor Petrişor Gh. Pitulice, iar începând cu data de 1 Martie 2011, în oficiul de paroh, a fost numit preotul Georgian Bogdan Tudor.