• Overview
  • Trip Outline
  • Trip Includes
  • Trip Excludes
  • Reviews
  • FAQ

 

În anul 1926, comitetul filialei ,,Cultul Eroilor” din oraşul Giurgiu, a hotărât construirea lângă Mausoleul Eroilor, din parcul Spitalului Judeţean Giurgiu, a unei capele. Urma ca aici preotul militar al Garnizoanei să oficieze după datină şi în permanenţă, pomenirea eroilor care şi-au dat tributul de jertfă pentru unirea, independenţa şi suveranitatea Ţării şi ale căror oseminte odihnesc pentru vecie în mausoleu.

Întocmirea proiectului pentru construirea capelei, a fost încredinţată arhitectului State Balosin din Bucureşti. Având în vedere dimensiunile prevăzute în deviz, el a conceput construirea unei Bisericii în plan treflat, cu două abside laterale, o cupolă centrală şi cu o turlă principală, a cărei înălţime, a depăşit toate clădirile oraşului precum şi 4 mini turle aşezate în jurul cupolei centrale la nord-est, nord-vest, sud-est şi sud-vest. Pe frontispiciu a fost prevăzut un ansamblu ornamental - evocator, compus din doi vulturi şi doi dorobanţi , în mărime naturală.

Lucrările au fost încredinţate maestrului constructor Trifu Catana. Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 15 august 1926. Slujba religioasă fiind oficiată de Preasfinţitul Episcop al Armatei Dr. Ion Stroe, înconjurat de un sobor de preoţi. La solemnitate au luat parte reprezentanţii autorităţilor militare şi civile din Bucureşti şi din Giurgiu, şefi de instituţii militare şi civile, precum şi un impresionant număr de localnici.

La temelia construcţiei a fost aşezat un ,,act de fundaţie”. În preambulul documentului se face precizarea datei începerii lucrărilor, după care sunt menţionate numele şi prenumele personalităților de la conducerea statului din acea vreme. Lucrările de construcție a bisericii au început în anul 1927, iar în toamna anului 1928 au ajuns la nivelul ferestrelor, după care au fost sistate din lipsă de fonduri. Această situație menținându-se timp de 7 ani, timp în care Biserica a ajuns într-o stare de degradare destul de avansată.

La această stare de fapt a contribuit și faptul că militarii care au inițiat lucrarea au plecat din localitate, iar noii veniți, din diferite motive , nu și-au mai luat răspunderea de a continua opera începută de predecesorii lor. Așa stând lucrurile zidurile au început a fi măcinate de vânt și ploi, de zăpezi , dar mai ales de faptul că această construcție , care nu mai beneficia de pază nefiind păzită se sustrăgeau materiale de construcții, construcția degradându-se spre durerea sufletească a giurgiuvenilor. Unii dintre membrii comitetului au mers până acolo încât au propus demolarea construcției, vinderea materialului la licitație publică și achitarea creditelor. Dar așa este și în viață soarta unor clădiri, ca și a unora dintre oameni nu este ţesută totdeauna numai din bucurii. Când totul părea definitiv pierdut pentru Biserică, în garnizoana Giurgiu s-a ivit o situație neprevăzută, care avea să schimbe în mod radical și situația Bisericii.

În anul 1935, la comanda regimentului 5 Dorobanți a venit colonelul Traian Ghigortz, care a fost numit comandant al garnizoanei. Între timp i s-a încredințat și funcția de prefect al județului. Datorită noilor funcții, colonelul Traian Ghigortz a luat cunoștință și de starea jalnică în care se aflau lucrările de la biserică, situație care afecta în mod negativ atât prestigiul autorităților militare, cât și ale celor civile. La apelul făcut de comitetul Bisericii, de a lua măsurile cuvenite pentru terminarea lucrărilor, el, om dinamic și curajos a răspuns afirmativ. Într-adevăr militarii au luat inițiativa construirii sfântului locaș și tot militarii au fost cei care au terminat lucrarea.

În același timp, Comitetul a făcut un nou apel ofițerilor și subofițerilor din Garnizoana Giurgiu, de a contribui lunar cu o cotă din soldă, până la terminarea construcției. Este cazul să evidențiem că unii dintre aceștia, nu numai că au contribuit din soldă, dar au și lucrat în mod efectiv alături de ostași pe șantier. În ceea ce privește ostașii, conform aprobărilor superioare, ei au furnizat întreaga mână de lucru calificată și necalificată. Unul dintre aceștia  a fost și soldatul Ion Chun, dintr-un sat din Ardeal, care din lipsa centurii de siguranță și din neatenție a căzut de pe schela principală. A fost dus de urgență la spital, însă întrucât avea fracturi cefalo – craniene și multiple leziuni interne, cu toate îngrijirile medicale acordate, nu a mai putut fi salvat. A fost transportat în satul natal și îngropat cu onoruri militare, fiind pomenit până astăzi între ctitorii Bisericii. Pentru urgentarea adunării de fonduri, din dispoziția  aceluiaș prefect, toate fondurile prevăzute la capitolul ,,Opere social-culturale” au fost vărsate Comitetului bisericii. De asemenea, au mai fost vărsate toate taxele, sau contravențiile care urmaua fi încasate de Prefectură.

Astfel, începând cu entuziasmul unor militari și civili, cu contribuția materială a unora și munca altora, precum și cu râvna Comitetului de sub președinția colonelului  Traian Ghigortz, care a reluat și impulsionat lucrările, în anul 1938 a fost terminată construcția bisericii, spre marea bucurie a tuturor. În același an s-a executat și pictura de către maestrul Paul Molda, lucrare în ulei care face cinste talentatului artist. Sculptura catapetesmei și a stranelor a fost făcută de către sculptorul Ion Dumitrescu din București, operă care evidențiază un înalt simț artistic.

Pictura catapetesmei lucrată în stil bizantin, se datorează maestrului Dumitru Hornung, după schițele executate de pictorul baron Georg Von Lowenthal, lucrare de o deosebită valoare artistică. La finele anului 1939 s-a făcut într-un cadru sărbătoresc sfințirea bisericii. Sfânta slujbă a fost oficiată de P.S. Dr. Partenie Ciopron, Episcopul Armatei, înconjurat de un numeros sobor de preoți.

Deși biserica are hramul ,,Înălțarea Domnului”, pentru că este amplasată lângă „Mausoleul Eroilor”, a fost şi este cunoscută sub denumirea de ,,Biserica Eroilor”. În anul 1948 conform Legii Cultelor, clerul militar a fost desființat și biserica a trecut de la Ministerul Forțelor Armate, sub jurisdicția Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor.

După anul 1939, când biserica a fost terminată și sfințită, nu s-a mai făcut nicio reparație până între anii 1964-1966. În această perioadă au fost făcute unele modificări și reparații la sfântul locaș. În anul 1999, la 23 aprilie, sfântul locaş a primit harul sfinţitor. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, pe atunci Episcop - Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

No details found.

No details found.

No details found.

There are no reviews yet.

Be the first to review “Biserica ,,Înălțarea Domnului-Eroilor” – Municipiul Giurgiu”

No Details Found