Sursa: Călător prin România
Biserica a fost construita in 1863-1867 prin contributia coloniei grecesti din oras, dupa ce sultanul Abdul-Aziz a dat aprobarea. Cladirea a fost construita dupa planurile arhitectului grec Janis Teodoride si reprezinta o adaptare atat a normelor dimensionale fixate de Constantinopol, cat si a unei aspiratii clasicizante prin care grecii care erau in exil intelegeau sa perpetueze, intr-o maniera total apolitica, spiritul Helladei.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este o capodopera. Biserica nu are turle, din cauza restricțiilor impuse de autoritățile otomane care stăpâneau la acea dată teritoriul Dobrogei, condiția obligatorie impusă pentru construcție fiind ca turlele sale să nu depășească în înălțime minaretul geamiei din Constanța. Interiorul de tip biserică sală, împărțit atât longitudinal cât și transversal prin stâlpi poligonali cu capitel fitomorf ce sprijină o arcadă și cu balcoane pe trei laturi, a fost zugrăvit de un pictor adus de la Muntele Athos, Aghiograf. Imaginile deteriorate de timp au fost înlocuite după 1984. Scările și pavimentul au fost lucrate din marmură adusă din Grecia. Credincioșii au adus de-a lungul anilor, costisitoare obiecte de cult, achiziționate de la Constantinopol și Veneția, pe care le-au donat bisericii.
Între 1922-1924 se zidesc cele patru ferestre de pe latura nordică, deși ancadramentele lor din piatră, cu arcadă se păstrează până astăzi. În 1947 se adaugă pe latura dreapta un turn clopotniță a cărui semicupolă se sprijină pe coloane scurte. Această construcție târzie tulbură simetria fațadei împărțită prin pilaștri cu capitel, în trei registre verticale.