Sursa: Pănoiu, Andrei (). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București
Biserica de lemn din localitatea Boia are o istorie indelungata. Data la care a fost construita biserica nu este cunoscuta cu exactitate, dar poate fi localizata temporal in secolul XVIII-lea. Incepand cu secolul IXX-lea intra in administrarea parohiei din Boia. Credem ca ar fi inceput activitatea ca metoh ( mănăstire mică) al Manastirii Bistrita pana cand a fost preluata de parohia Boia.
Biserica are un acoperis unic si se desfasoara intr-o anumita succesiune si anume: de la apus cu un pridvor, o tinda, un naos si o incapere mai ingusta, poligonala pentru altar spre rasarit. Naosul si tinda sunt acoperite de o bolta semicilindrica comuna, trasatura usor de recunoscut la majoritatea bisericilor de lemn din zona respectiva. Peretii bisericii sunt tencuiti spre exterior. Dupa cum este obiceiul la sud de Carpati, aceasta biserica nu are turn. Pe peretele de intrare, la stânga intrării, se află următoare inscripție: „7316. Ioan Drăghici, Dumitrache ereu, Ioana ereița, Stana erița, Gheorghe, Matei, Martin, Ion, Ancuța, Paraschiva.”. Data se traduce ca fiind martie 20 1816, data care corespunde cu preluarea ei de catre parohia din Boia.
Un lucru minunat despre aceasta biserica de lemn este reprezentat de faptul ca aici, in anul 1821, Tudor Vladimirescu a luat Paste in anul revolutiei 1821. Este important de specificat faptul ca, din anul 1800 ne aflam la capatul unui secol de destructurare, o stare asemanatoare prezentului, doar ca nu dupa 30 de ani, ci dupa 100: nu mai exista nimic romanesc, nici slujbasi, nici oaste, nici domn. Din tara pe care am avut-o se furau resurse si erau duse in afara tarii. Mai aveam cativa zeci de ani, iar natia noastra disparea. Dar, atunci cand totul era pierdut, cand nimeni nu mai intrevedea nimic, ca din senin a aparut Tudor Vladimirescu, domnul care s-a jertfit pentru neam. Fara el, nu ar mai fi urmat anumite evenimente care au schimbat soarta Romaniei si ar fi transformat-o in ceea ce este azi: Desteptarea (1848), Unirea (1859), Independenta (1877), Regatul(1881) si Unirea Mare (1918). In batrana bisericuta de lemn se pregatesc Paștile pentru el. O a doua inviere a neamului romanesc.
