Sursa: Centrul National de Informare si Promovare Turistica Topoloveni
Cartierul Goleștii-Badii,vechi sat medieval,atestat documentar în a doua jumătate a secolului al-XV-lea este situat în partea de sud a Orașului Topoloveni.
Cel mai vechi locaș de cult din Topoloveni este biserica de zid, situată pe Dealul Topolovenilor la o altitudine de 255 metri. Cunoscut și sub numele de “Fostu’ schit din vii” a fost în trecut metohul sau schitul Mânăstirii Nucet, care deținea vii mănoase în Dealurile Topolovenilor. Documente precise despre neasemuitul monument religios avem însă numai din secolul al XVIII-lea, încă din timpul Domnitorului Vlad Călugărul. Cel mai vechi document care atestă existența unui schit al Mânăstirii Nucet în Dealul Topolovenilor este datat 24, Luna Octombrie, Leat 7245 și este scris de un preot slujitor de la acest sfânt locaș de cult.
Tot aici, deasupra pisaniei ne este zugravit un “diptic de hram”, alți doi sfinți: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași (+14 Octombrie) și Sfântul Ierarh Visarion de la Larissa (+15 Septembrie). Pridvorul deschis sprijinit pe patru coloane de piatră, păstrează până în zilele noastre pictura în frescă, de o frumusețe rară, amintind de ctitoriile brâncovenești de la Horezu și Mamu. În partea stângă este zugrăvită Cetatea Ierusalimului de Sus-Raiul, la masă fiind așezați cei 3 mari patriarhi ai Vechiului Testament: Avraam, Isaac și Iacob; iar cete de Sfinți Apostoli, ierarhi, mucenici, mucenițe, cuvioși și cuvioase ne vădesc fericirea și răsplătirea veșnică de care se bucură oamenii credincioși,care au păzit Poruncile Dumnezeiești și Cuvântul Domnului. În partea dreaptă,ca un adevărat “dreptar de morală” este zugrăvită Pedepsirea păcătoșilor-Iadul,unde vedem pe cei care au apostaziat de la Dreapta Credință și diferite categorii de oameni cu îndeletnicirilor lor (morarul, croitorul, macelarul/tabacarul, carciumarul, hangita) chinuindu-se si pedepsindu-se pentru nedreptatea si nelegiuirea pe care le-au infaptuit in viata pamanteasca, fara a se gandi la Judecata Universala a lui Dumnezeu. Pe “talpa iadului” este zugrăvit bogatul nemilostiv din Evanghelia Triodului,care nu a împărțit darurile sale materiale cu cei care nu aveau.
În partea de sus a acestui Tablou Eshatologic sunt zugrăviți: Darie împărat, Por și Alexandru Machedon. Pridvorul mai adăpostește și un triptic de cruci vechi: 2 cruci funerare, datate în prima jumătate a secolului al XIX-lea și o “cruce de hotar”, datată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea (11 Septembrie 1756). Pe bolta pridvorului este zugrăvit Martirul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, mărturisirea credinței în Dumnezeul creștinilor, adus la judecată în fața împăratului, bătut cu vine de bou, aruncat în cazanul cu var nestins, schingiuit, lovit, pălmuit, omorât în cele din urmă pentru crezul ontologic “de a fi creștin”.
Nucet avea hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;de aceea ctitorul acestei biserici,ieromonahul Dionisie,a hotărât să se zugrăvească și la metohul Nucetului acest mare sfânt martir creștin din secolul IV. Intrarea în sfântul locaș se face printr-o ușă sculptată din lemn,într-o ornamentică specifică primei jumătăți a secolului al-XVIII-lea,asemenea ctitoriilor și metohurilor mânăstirești. Tabloul votiv din Biserica Monument Istoric ne înfățișează macheta bisericii, așa cum a fost dintotdeauna, ținută cu mâinile sale, ca un act de jertjă și sacrificiu de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, hramul istoric al Mânăstirii Nucet și de Egumenul Dionisie Nuceteanul, ctitorul sfântului locaș. Lângă Sfântul Gheorghe este zugrăvit domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat, ținând în mână sfânta cruce, arătând astfel că este din vechea rânduială de domnitori creștini și îmbrăcat în veșminte domnești, cu caftan și pafta. Ctitorul bisericii este îmbrăcat într-o haină neagră, monahală, fără motive ornamentale, ocrotit și binecuvântat de Sfântul Ierarh Dionisie Areopagitul, zugrăvit cu aură și în frumoase veșminte arhierești,cu broderie specific bizantina.
Naosul bisericii este despărțit de pronaos printr-un portal, sprijinit de doi stâlpi cilindrici și un zid de piatră înalt de 1 metru. Mobilierul bisericesc are sculpturi tradiționale, simple, atât strănile din dreapta și din stânga naosului; doar scaunele domnești, respectiv cel arhieresc și cel regesc au sculptat deasupra vulturul bicefal. Altarul este despărțit de naos printr-o catapeteasmă de zid, pictată cu ornamente și broderii florale, dar fără icoanele cele mari, fiind reprezentate în casete miniaturale pe tâmplă doar praznicele împărătești de peste an. La poalele catapetesmei identificăm într-un program artistic unic: două vase tradiționale, unul românesc din lut ars și un altul turcesc din metal aurit, care stau mărturie peste veacuri a fenomenului de inculturație! Pictura in fresca este atribuita, potrivit unei semnaturi caligrafice din altar, unor renumiti pictori ai vremii: Mihai Zugravu si Radu Zugravu.
În partea dreaptă a Altarului este locul unde cândva a fost Diaconiconul sau Vestmântarul și unde se păstrau atât cele necesare Cultului Divin public: vase, vesminte, carti liturgice, cat si valori sau bogatiile materiale ale locasului de cult adapostite in vreme de restriste printr-un zid secret in podul cel de deasupra Sfintei Mese. Tot aici, in imediata apropiere a diaconului, este zugravit chipul Ierarhului Visarion de la Larissa, alaturi de marii Sfinti Ierarhi ai Bizantului, ca un prinos de multumire si marturisire adus de ctitorul sfintei biserici acestui sfant grec, cunoscut in acele vremuri ca mare taumaturg sau vindecator de boli. Altarul are Sfânta Masă din piatră sculptată și cărămidă către poalele altarului, pe care sunt așezate vase liturgice vechi, un chivot pascal, cruci din lemn și metal; precum și un Octoih mic, tipărit la anul 1712, al 24-lea an al domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu și al 4-lea an al arhieriei lui Antim Ivireanu,mitropolit carturar. Totodata sunt expuse, spre Proscomidiar in stanga si trei vechi epitrahile (patrafire), care au apartinut slujitorilor bisericesti de la noua biserica.
