Sursa: Primăria Municipiului Caracal
Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului’’ este cea mai spațioasă biserică din municipiul Caracal și ete situată în zona centrală a orașului. De pe pisania existentă în biserică aflăm anul de construcție al acesteia – 1839, precum și alte date importante din istoria lăcașului de cult:
,,[…] zidită din temelie în anul 1839, s-a restaurat radical şi sfinţit în 27 Mai (Înălţarea Domnului) 1910, în al XLIV an de glorioasă domnie a M.S. Regelui României Carol I şi în al II-lea an de arhipăstorie al P.S. Episcop al Râmnicului Noului Severin D.D. Ghenadie. Fondul necesar s’a dat de enoriaşi şi de onor. Primărie Caracal, de onor. Consiliu al Judeţului Romanaţi, de răposaţii Şerban Jianu, C. Poroineanu, D. Guran, Dincă Popescu, I. Atanasiu şi de G. Roşca-Balş.“
Din punct de vedere arhitectural, biserica reprezintă un adevărat monument de arhitectură. Biserica are formă de cruce și este construită în stil grecesc, cu trei turle, iar ornamentele sunt de inspiraţie renascentistă. Biserica are în faţă un pridvor cu coloane înalte care susţin arcade trilobate şi este străjuit de o parte şi de alta de două turle construite între anii 1908-1910.
Decoraţia exterioară este simplă, constând într-un brâu median care înconjoară biserica şi cornişa cu elemente în stil geometric de sub cupola acoperişului. Ferestrele sunt înguste, foarte înalte şi prevăzute cu vitralii prinse în rame metalice. Pe locul din faţa bisericii a existat până în anul 1910 un turn înalt, cunoscut sub numele de Turnul orologiului, pentru că în el se găsea un ceas mare cu trei cadrane.
În spaţiul din tinda bisericii până la refacerea din anul 1910, când biserica a fost restaurată şi resfinţită, se aflau mormintele acoperite cu lespezi de piatră ale celor care au fost Costache Jianu-paharnic, Amza Jianu-paharnic şi Iancu Jianu-şetrar. Cu prilejul reparaţiilor, lespezile mormintelor lui Costache şi Amza au fost încastrate în peretele faţadei, de o parte şi alta a intrării în pridvor, iar cea a lui Iancu Jianu în peretele de sud al bisericii.
Pictura originală a bisericii nu se mai păstreză, fiind acoperită cu prilejul reparaţiilor din anul 1910. Aceasta a fost refăcută între anii 1947-1948 având o orientare modernistă cu oarecare înclinaţii spre stilul bizantin, de pictorul Tabacu. O menţiune specială necesită mobilierul interior, confecţionat între anii 1907-1910 de către artistul oltean Ştefan Malciu, renumit în arta prelucrării lemnului. Catapeteasma lucrată din lemn de stejar este o adevărată operă de artă, iar în ornamentele stranelor, jilţurilor, a ramelor pentru icoanele ferecate în argint, artistul a folosit motive din arta populară a lucrătorilor în lemn.
Un alt indiciu despre ctitori poate fi văzut pe pereții tindei. Executate în ulei de către o mâna iscusită a unui pictor al cărui nume rămâne necunoscut, putem vedea portretele unor personaje menționate pe pisanie.
Cea mai mare parte a odoarelor bisericii este donaţie a familiei Jienilor, purtând diferite inscripţii în alfabetul chirilic din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu numele ctitorilor şi donatorilor.