Sursa: Documentele proprietatii – Vintilă Elena (text) si Robert Mihăică (foto)
Data exacta la care a fost construita moara este necunoscuta. Aceasta a fost, de la infiintarea sa si pana in 1948 in proprietatea familiei Gheorghe Iliescu. Incepand cu anul 1948, prin intermediu legii 119/1948 a fost nationaizata si preluata, incepand cu 1951, de la cele trei fiice ale familiei: Virginia Volf, Rodica Zah si Marieta Boldur. Alături de moară a fost construită de acelaşi proprietar o frumoasă vilă, cu grădină cu flori şi livada ce mergea până sub dealul alăturat. Şi casa a fost naţionalizată, a funcţionat ca ocol silvic o vreme ca apoi să intre prin cumpărare în proprietate familiei Maricica si Traian Măntărău. În anii ’70 când a fost demolată pentru a se construi pe acest teren şi în continuare mai sus spre oraş blocuri.
Moara este construită la parter din blocuri de piatră cioplită de dimensiuni medii iar partea superioară fiind din cărămidă arsă şi lemn. La construcţia sa a fost moară de apă, debitul de apă fiind asigurat prin cădere printr-un iaz ce pornea mai sus de actuala piaţă, din apa Nehoiului. În timp a devenit moară de foc ce funcţiona cu combustibili lichizi ca după naţionalizare să funcţioneze cu motoare electrice.
Moara a măcinat porumb producând mălai pentru nevoile locuitorilor din jurul localităţii, dar fiind moară de mare capacitate a asigurat mălaiul necesar magazinelor forestiere ale societăţii Goetz până la naţionalizare ca apoi să alimenteze prin Întreprinderea Spicul Buzău reţeaua de magazine săteşti din zonă. În ultimul deceniu de funcţionare, dupa anii 1980 a fost modernizată şi producea mălai grisat.
Moara şi locuinţele de mai jos spre calea ferată şi râul Buzău nu au mai fost demolate la acea vreme fiind considerată zonă inundabilă porţiunea de teren unde sunt amplasate.