Sursa: Călător prin România
Mausoleul Cantacuzino este cea mai impresionantă clădire funerară din Cimitirul Șerban Vodă ,,Bellu”. Este atât de ieșit din comun și de frumos încât a fost ,,muză” pentru Duiliu Marcu care a proiectat, pe baza planurilor sale, Crematoriul ,,Cenușa” din Parcul Tineretului.
Mausoleul a fost realizat de către maestrul Ion Mincu și reprezintă doar unul dintre cele trei monumente din cimitir pe care le-a proiectat, însă este cel mai mare dintre acestea și dintre toate capelele și mausoleele din cimitir. Importanța arhitecturală a acestei clădiri funerare este cu atât mai mare cu cât îmbină cu succes stilul eclectic cu elemente de inspirație siriană și egipteană la exterior și elemente de inspirație bizantină la interior.
La exterior, fix deasupra intrării, vizitatorii pot vedea stema familiei Cantacuzino, iar deasupra acesteia arborele genealogic al familiei. În interiorul arborelui sunt prezentați 10 membrii de seamă ai familiei, însă arborele genealogic este cu mult mai mare.
Tot la exterior, arborele genealogic și stema familiei sunt încadrate în mijloc, între două statuete care, asemenea unor soldați cu spada și armura pe ei, păzesc membrii familiei care-și dorm somnul de veci aici. Niciuna dintre fațetele mausoleului nu este lipsită de aceste statuete.
Acestea sunt dublate de patru statui mai mici, așezate la fiecare dintre cele patru colțuri ale mausoleului. Nici în cazul acestora simbolistica nu lipsește. Ele sunt reprezentate de o pernă pe care sunt așezate o ramură de măslin (simbol al păcii), o mânușă (simbol al demnității și onoarei), buzduganul (simbol al luptei) și coiful (simbol al războiului). Practic, pernuța face trimitere la faptul că membrii familiei înmormântați aici au avut un simț al demnității și onoarei bine dezvoltat, au știut să fie pacifiști când trebuie, dar au știut să și lupte atunci când a fost necesar.
Deschizând ușa grea a mausoleului, vizitatorul are senzația că pătrunde într-o frumoasă bisericuță cu influențe puternice bizantine. Încadrată pe peretele ,,altarului” este Maica Domnului cu Pruncul reprezentați într-o frumoasă frescă mozaicată. Este poate cea mai frumoasă reprezentare a celor doi pe care am văzut-o noi.
Dacă vizitatorul o să privească în ambele părți o să vadă două sarcofage atent cioplice într-o piatră ușor calcaroasă. În primul se află Gheorghe Grigore Cantacuzino (poreclit Nababul) și în cel de-al doilea este soția acestuia, Ecaterina Cantacuzino (n. Băleanu). Simbolistica este prezentă și de această dată. Fiecare dintre cele două sarcofage au deasupra lor o coroană imperială și o ramură de măslin. Dacă cea din urmă a fost explicată, coroana poate face trimitere la situația financiară a celor doi. În perioada vieții se credea că Gheorghe Grigore Cantacuzino era mai bogat chiar decât Carol I.
Pe pereți, tot într-o frescă mozaicată, vizitatorul poate vedea stema color a familiei, un alt element de heraldică simbolizând tot membrii familiei Cantacuzino și alte simboluri necunoscute.
Tot în prima încăpere, pe tavanul acesteia, vizitatorul poate vedea, pe cupolă, o carte sfântă (probabil Biblia sau Sfânta Evanghelie), pe paginile căreia se găsesc literele grecești Alfa și Omega, care fac trimitere la Iisus Hristos (Eu sunt începutul – Alfa fiind prima literă din alfabetul grecesc – și sfârșitul – Omega fiind ultima literă din aflabetul grecesc-). Cartea se găsește în centrul unui cerc, pe a cărui contur stă scris următorul citat:
,,Cel ce va crede întru Mine, chiar de ar muri, viu va fi si tot cel ce este viu si crede intru mine nu va muri in veac. Eu sunt invierea si viata. “
Vizitatorul poate merge în partea ,,altarului”, acolo unde se găsesc scările care duc în subsolul mausoleului, la mormintele celorlalți membrii ai familiei. Aici întâlnim următorii:
- Gheorghe Enric Cantacuzino (1907 – 1925)
- Nicolae Gh. Cantacuzino (1868 – 1944)
- Gheorghe Gr. Cantacuzino (1900 – 1977)
- Florica Zoe Cantacuzino (1907 – 1997)
- Ioana Elisabeta Cantacuzino (1932 – 2010)
- Lucsița Cantacuzino (1813 – 1894)
- Smaranda Konstandin Krețulescu (1793 – 1878)
- Zoe Cantacuzino (n. Bibescu) (1835 – 1858)
- Luxandra Coridali (1796 – 1895) – matusa Nababului
- Gr. Cantacuzino (necunoscut)
- Michail Gh. Cantacuzino (1867 – 1928) – primar al Bucureștiului și Ministru al Justiției.
- Grigore G. Cantacuzino (1872 – 1930) – primar al Bucureștiului și Ministru.
Toți acești membrii sunt înmormântați în subsolul mausoleului. Pe tavanul camerei în care sunt aceștia îngropați se găsește o altă frescă minunată, care face trimitere la cer și stele, ca și cum cei înmormântați și vizitatorii nu se află într-un mausoleu, ci în ceruri.
